Iata ca a trecut si
ultima etapa din seria Road Grand Prix 2014. De data asta Alex a lasat ce-i mai
bun la urma!
Traseul de la
“Eroica” mi-a trezit interesul, avand suficienta diferenta de nivel ca sa il
pot incadra ca fiind “greu” dupa standardele mele, prin urmare am vrut sa
produc un rezultat bun.
Am plecat spre
Brezoi in dimineata cursei, pe la ora 6, alaturi de prietenii galben-albastrii de
la Petrolul carora le sunt recunoscator pt carutarea la fata locului.
Totul ok pe
drum, facem ritualul dinaintea cursei, incalzirea si gata la start. Se pleaca
neutralizat cativa km si apoi start oficial din mers. Nu pierd vremea si ma pun
imediat in fata. La o cursa cu amatori, e cea mai proasta idee sa stai in spate. Au fost cateva situatii la limita in care era sa se cada…
Pana la baza
catararii erau 40 de km de valonat,
evident aici ma asteptam sa atace cei care stiau ca nu au nicio sansa pe munte. In functie de cine ataca, ma bagam sau nu.
Miscarea de
succes a venit din partea urmatorilor: Zoltan (Dinamo), Crista (Bikexpert)
si Tintea (Petrolul).
Sa ai pe
cineva din echipa ta in fata e un lucru bun, dar nu iti garanteaza succesul. Iar eu nu m-am culcat pe o ureche ci am facut fata ofensivelor ce au urmat mai
ales din partea lui Grosu.
La baza
catararii ne desprindem de pluton. In acest punct, avansul evadatilor era de 3’ si
a ramas 3’ inca vreo 15 minute, lucru care i-a trezit suspiciuni lui Edi Grosu care
le-a zis arbitrilor ceva de genul “noi mergem blana aici si la aia nu le scade
avansu’, ia mergeti in fata!”, “Stai ma sa le intre dealu’ in picioare" zic eu in
gandul meu. Si asa a fost pentru ca in urmatorii km ecartul a inceput sa se scurga rapid.
Continui sa
urc alaturi de Grosu pe rampele destul de blande de 5-6% si deodata ii scade
viteza de la 20-25 la 16 la ora. Zice ca nu mai poate! In mod normal m-as fi apucat sa sprintez de zor acum!! Alex imi spusese mai devreme din masina: “Crista e mai fresh”. Aia e ce sa
fac, trebuie sa respecti sansa celui din fata, dar sansa mea la sosea se pare
ca nu mai vine anul asta :))
Il prindem
pe finalul muntelui pe Tintea, care mai tarziu mi-a zis ca am trecut ca
avioanele, iar apoi si pe ceilalti 2. Catararea nu era marcata kilometric, deci
a trebuit sa recurg la calculele proprii, necunoscand traseul. Astfel am crezut
ca mai am 3km de urcat. Dar m-am inselat…
Incepe
coborararea si Grosu imediat se repede intr-un viraj. Ii iau trasa, dar gresesc
pentru ca nu am avut inceredere in mine si le-am facut semn celorlalti sa
treaca in fata, crezand ca fiind mai grei or sa se duca mai tare la vale. Ei
bine, n-a fost asa :))
De aici
incolo am mers in 3, finalul de care auzisem ca e in urcare era defapt valonat
si uite asa m-am trezit dupa un colt cu sprintul care daca eram mai atent poate
il si castigam. Nu prin viteza mea de executie ci prin noroc. Am terminat totusi pe locul 4 la 5 sutimi (jumate de bicicleta) de locurile 2
si 3.
A fost
frumos si imprevizibil. Dincolo de gresesile mele de calcul si de comunicare, daca traseul nu
era asa misto si privelistile minunate chiar ma ofticam :D
Salut si pe aceasta cale dezvoltarea
seriei Road Grand Prix care ofera trasee din ce in ce mai tari. Tot asa! Am
remarcat performante bune si in randul amatorilor. Asta inseamna ca incepe lumea
sa stie cum sa se pregateasca, ce sa faca etc... Semne bune!
Adrian Nitu
No comments:
Post a Comment