Wednesday, August 20, 2014

Dracula Bike Fest - Vidraru si Geiger MTB Challenge - Sibiu

     15.08, ora 2:30 am dimineata marcheaza ora la care am terminat cea mai matinala iesire cu bicicleta, mai exact am facut 40 minute intre aeroportul Coanda si cartierul Ghencea din Bucuresti unde am avut un loc de dormit asigurat prin amabilitatea lui Radu.
     15.08 ora 7:30 plec din Bucuresti impreuna cu Filip si sotia sa Cristina spre barajul Vidraru, unde avea loc o cursa locala numita “Dracula Bike Fest” organizata cu prilejul sarbatorilor Argesului si Muscelului. Noi am vrut sa folosim “Dracula Bike Fest” ca un ultim antrenament inaintea a “Geiger Mtb Challenge” care in cuvintele lui Filip este “cel mai important examen pentru un mointainbiker”.
       Am ajuns printre primii la Vidraru, in timp ce ne pregateam incet incet de cursa il oberservam si pe colegul nostru Jughi desi noi stiam ca merge la o nunta, plus pe Vanessa si nea Nae, uite asa s-a adunat lotul Giant, ne mai trebuia si cortul nostru bine cunoscut :))


       Traseul era destul de lejer, cum am zis mai sus, bun pentrut antrenament pre-cursa. Aveam de facut 18km, 9 dus 9 intors pe acelasi drum.
        Plec primul si pe primele pante simt indicatorul “low battery” ma uit totusi in spate si vedeam pe cineva de la Giant (era Filip, dar atunci nu imi dadeam seama cine e) la vreo 30 de secunde. Am ajuns la capatul drumului, aici trebuie sa opresti ca un domn sa iti puna o stampila pe numar si apoi sa intorci. La intoarcere verific “concurenta” erau Filip si Jughi impreuna, e distractiv sa te fugaresti cu prietenii asa ca nu ii las sa ma prinda.

         Trec linia de Finish si incerc sa fac cumva sa ma observe cineva, niste oameni de la salvamont ma intreaba, “Ce ai fost pana sus si te-ai si intors?”. Imediat apar si Jughi si Filip, in ordinea asta.
         Frumos la Dracula, vreme buna, oameni de treaba.
         Am continuat pe Transfagarasan spre Sibiu. Traficul a fost foarte greu la Balea Lac, cand mai treceti pe aici luati bicicleta!

      16.08 ora 7:00 ploaia de afara ma face sa stramb din nas si il baga pe Filip in “race mode”. Mancam ce trebuie cat trebuie si plecam la start.
       Plecarea era neutralizata pe sosea, asa ca nu m-am omorat cu incalzirea, mai mult am vrut sa vad sosirea care era destul de incalcita.
        Nu m-am omorat nici cu pozitionarea in blocul de start, m-am pus mai in spate, conform regulamentului. La Geiger am ales tura scurta, am mai facut de vreo doua ori tura lunga la primele editii, am fost chiar si pe podium si pot spune ca fara antrenament mult pe mtb nu ai ce cauta acolo, ori cea mai lunga tura a mea pe mtb de anul asta nu depaseste 3 ore. Rezultatele de la tura mare confirma ce spun.
        In timpul startului neutralizat s-a cazut la gramada langa mine, roata unei biciclete mi-a atins mana. Lucrurile astea nu s-ar intampla daca persoanele care nu stiu sa stea in pluton ar merge cu grija sau macar nu ar merge fara maini sau cu privirea la altcineva.


        Incepe urcarea de la Cisnadioara si totodata “depart reel” Madaras o calca si bine face, pentru ca asa se cerne neghina.
        Dupa intrarea pe offroad raman in fata eu, Madaras si Dan Crista. Pe mine ma avantaja ritmul tare dus de cei doi, dar imediat ne prind din urma Logi, Dobai (Varu) si ungurul Blazso.
         Urc multa vreme cu ei, ocazie cu care am observat si diferenta de “calitate” intre Blazso si noi, deja il dadusem castigator…
        Intr-un moment de neatentie la o vaioaga ca un half-pipe intru cu un raport prea mare care ma obliga sa descalec si pierd contactul cu cei din fata. Ramane sa fac singur restul de urcare pana pe vf. Magura.
         Am continuat solitar cursa pe primul loc pana s-a apropiat din spate nimeni altul decat Ionica Zdraila, omul cu care m-am batut la prima mea cursa de ciclism acum 8 ani.


         Colaboram fair-play pana la final si hotaram sa impartim locul 1. Zona de finish oricum nu era potrivita pentru un sprint, riscam sa ne mai si izbim.
         Cu cativa metri inainte de finish incerc sa pun roata la milimetru langa a lui insa sistemul de cronometrare m-a luat pe mine primul, cine stie poate aveam cipul prins putin mai in fata. Oricum nu ne iesea perfect. Gestul a contat, poate asa nu mai apar comentarii de genul “fomisti de la elite”.
          Si Filip a mers bine, cu un loc 3 la categorie, desi sunt sigur ca el e mai puternic decat cei dinaintea lui, relieful Dobrogean nu prea il ajuta in antrenamentul pentru tehnica. A trecut examenul f bine!
           Attila Malnasi dovedeste din nou prin victorie ca e un sportiv cu potential mare marca Nea Bebe.
           Rezultatele obtinute ma incurajeaza sa termin sezonul in forma buna!




Adrian Nitu

No comments:

Post a Comment