Monday, May 21, 2018

Prima Evadare. fara ciclocros!

Bun gasit! Doua curse in 8 zile? Asa e ca nu te-ai fi asteptat? Vreme buna, data buna (intr-o duminica!). Mi-ar fi trebuit un motiv bun sa ratez editia a 10-a a Evadarii.
          Cum probabil te-am obisnuit deja, obiectivul nr 1 – la distractie! E tot mai interesant asa. Incep sa-mi fac o idee care-mi spune ca nu e rau deloc ca atunci cand vrei sa faci un sport de performanta, mai bine incepi de la nivel hobby,fara pretentii. Sunt cateva lucruri de invatat pe care altfel nu le vezi.
           Revenim, ma inscriu cu gandul ca o sa primesc un numar onorabil. Anul trecut nu am participat, dar in 2016 am fost pe 100 si ceva (pene, ciclocros, o mare de noroi etc.)
            A picat numarul 1279. Las’ ca-i ok. N-am venit la bataie. Dar inainte de start, de vorba cu colegii de la Giant mai in gluma mai in serios au aparut niste propuneri sa indrept dezavantajul nemeritat fara a trisa :)). Asa doar sa “level the playing field” cum ar spune Armstrong. 

Echipa longeviva

           Sa pun virgula dupa 127 ca sa dea 127,9 sa plec mai din fara nu cred ca mergea. Am incercat “altfel”...
              Chiar a mers. Un sigur om a banuit ceva dar i-am facut semn: “Mucles!” Este vorba despre domnul cu Scott echipat cu tricou verde si compresii pe gambe. Care ar face bine sa pastreze tacerea in continuare intrucat mi-e complice daca nu a spus nimic la momentul oportun :))
              Abia asteptam sa se dea startul. Aniversam 10 ani deci trebuie sa cantam, hai: Laaa multi ani cu saaanatate sa va dea domnu’ tot ce doriti... (serios domnule emcee?). Meneaito mai trebuia...
                Depasesc niste plutoane da’ usor asa ca nu obosesc prea tare. Il intalnesc pe Capitanu’ Muraru. Pedala frumos, cred ca se antreneaza. Zic sa mergem impreuna restul cursei.
                 Tot asa pe campuri il prind si pe colegul Mircea si profit de ocazie sa-l intarat putin (hai tancule! Calca-i!!)
                  Dau si peste nea Jipa caruia ii dau o mana de ajutor. Vorba unui agitator de pe margine “Hai nea Jipaneee, mosu asta are 180 de ani!!”.
                   Fuga tare spre palat. Aici aveam in plan sa ma alimentez cu ceva dulce. Apa peste tot dar de mancare trebuia sa cauti. N-am mai asteptat asa ca am muscat din Snickers-ul din buzunar cu care m-am si innecat cam rau.
                   S-a desfundat jiclorul si am continuat pe potecile acelea frumoase. Urma zona  care nu mi-a placut niciodata, cu solul tare si denivelat. Am mers ani de zile cu ciclocrosul, ar fi trebuit sa fie mai bine acum, dar cumva saua mea a fost reglata cu varful in jos iar eu alunecam si puneam solicitare pe tricepsi care oboseau tare si controlul avea de suferit.
                   Vorbind de control, imi e tot mai clar ca mi s-a imbunatatit tehnica de la motocicleta. Mult mai placut pe viraje acum. N-am avut nici o situatie in care sa risc sa cad.
                    Interesante zonele nou adaugate pe traseu. Orice lucru nou este binevenit la PE, care a inregistrat deja un numar mare de editii.

                   Pe platuri iar ma deranjau mainile, asta e cam singurul lucru care nu mi-a placut la aceasta zi. Trebuia sa fiu mai atent la postura pe bicicleta inainte de start. Si iata gandul care imi trece prin cap chiar cand scriu aici, ca aveam un set de imbusi la mine si puteam sa opresc s-o reglez cum trebuie. Dar in vremurile bune nu luam niciodata imbusi dupa mine asa ca nu m-am gandit. Cataratorul trebuia sa fie usor.
                   Pe un singletrail, liderul grupului slabeste ritmul si tine carnatul  de ciclisti pe loc ceva vreme. Lucru care da nastere unor mici proteste din partea celor nemultumiti, ii zic si eu “Hai colegu’, hai colegu’!
                  De la al doilea punct de alimentare pana la final nivelurile de energie au scazut si starea de disconfort s-a accentuat. Astfel ca am mers usurel restul traseului.  M-au depasit niste plutoane pe ultimii 10k, dar daca nu se intampla asta nu mai ieseam pe 256, care este un numar rotund cum ar spune IT-istii.
             


La Giant am avut premianti:

Proaspat promovat la categoria 50+ il avem pe optimus priceps al nostru Traian pe locul 1. La 40-49 il avem pe Filip pe 2, iar baiatu’ lu’ Nea Bebe, Garbriel Silaghi a sosit pe locul 3 la juniori.
       Am petrecut restul zilei la socializat. Am avut si o discutie prieteneasca si cu organizatorul Dan Sardan care si-a amintit de mine ca am fost prezent la editia nr 1 a PE in 2009 :)) e frumos cand ne intelegem chiar si dupa ce ne balacarim pe fb.
       Am dormit cand am ajuns acasa cateva ore si acum ma simt bine incarcat pentru o saptamana de lucru. Spun asta daca auziti pe cineva care spune ca sportul ii oboseste.
Merci de vizita, spor!

Sunday, May 13, 2018

MarVin 2k18 - festina lente


       Salut! Anul acesta mi-am propus sa particip la 3-4 curse locale, mi-e dor de feeling sincer. Initial mi-am propus sa incep cu Ziua B insa nu am putut lua parte. Vremea perfecta si faptul ca Maratonul Vinului este unul dintre evenimentele mele preferate m-au adus la Urlati pe 12.05 alaturi de multimea de participanti.
        N-am mai scris de ceva vreme, sigur citesti cu curiozitate deci o sa incetez cu preliminariile.
In dimineata concursului in timp ce mancam ou cu snitel si paste m-a intrebat mama: “Ce? Te duci la concurs? Pai tu ai pedalat mai putin decat mine anul asta!” Si asta e bicicleta ei...


       Eh nu o fi chiar asa (sau..?) Ideea e ca stiu ca sunt o ruina fata de alta data, dar nu m-a interesat deloc, am vrut sa merg sa ma simt bine, nu ai nevoie de nicio forma fizica pentru asta.

      Tovarasii mei de multa vreme de la Giant mi-au facut legatura cu fosta care acum umbla cu un pustiulica care nu prea se potriveste cu ea. In fine, sigur a ramas cu o impresie proasta despre mine cand a vazut cum nu-mi mai trage pompa cam deloc.

Lotul echipei noastre
foto: Marius Zamfir
       
       M-am asezat la start cred cam pe la mijlocul multimii, alaturi de-ai mei, fara bagat in fata fara ridicat bicicleta peste garduri. Chestiile astea nu au niciun rost pentru 80% dintre participanti.
        Am stabilit ca overall, obiectivul era sa ma bucur de competitie si de traseul bine-cunoscut. Dar obiectivul mai specific.. urma sa il stabilesc pe drum.
        Apar primele urcari, pot sa depasesc, urc decent, zic hai sa merg mai tare tura asta. Il zaresc pe colegul meu Laurentiu, un tip mare si putenic, foarte combativ, era odata la categoria 100kg+, m-a impresionat cum sfarama placa mare pe deal ca sa nu-l prind eu :) am venit din urma cu Dragos si l-am ajuns pe partea abrupta.
        Puteam chiar sa si ... aahh .. “atac” sa depasesc 10-20 de oameni de-o data, dar usturimea care aparea pe gat cand faceam asta era mesajul clar ca daca mai fac asta de multe ori o sa strig Macao curand.
         In continuare am mers restul primei ture alaturi de Dragos, mai o vorba, mai la ritm de concurs. Nu e el ciclist dar e in forma buna. Daca am dat o tura cu el e acceptabil fitness-ul meu.

foto: Alexandra Toader

          Pentru tura a doua am ales treapta de viteza T, de la Touring. Dragos a luat-o inainte iar eu am redus ritmul deci la ceva 100% sustenabil, care imi garanta ca nu o sa am crampe, ramol, senzatie de rau, dureri de spate sau orice altceva nasol.
       Am mai stat de vorba cu concurentii, mai o gluma mai o poveste. Am vazut ce-am vrut, nu aveam de ce sa ma grabesc, de ce sa risc sa ma daunez cand pot sa ma bucur de ziua asta? Sa fie locul 70 in loc de 170? Am facut la tura a doua 30 de minute in plus.
        L-am intalnit undeva pe prima jumatate a turei a doua pe un concurent “Mihai” care mi-a spus ca asteapta o poveste faina pe blog :))
           In trecut am participat la Mar Vin asa: 2011,2012,2013,2014,2015,2016. Dar niciodata nu am avut ocazia sa ma uit la imprejurimi, sa “citesc” zonele prin care trec ca pe o carte. A nu se intelege ca nu mi-a placut in acei ani, doar ca era diferit. Asta e partea buna cu sportul asta, poti obtine satisfactii de la orice nivel.

foto: Marius Zamfir

           Astfel acum am vazut ca se stropea via, cum copceau muncitorii via si am vazut si tractorul Ferrari de la Crama Basilescu, dar bine asta datorita ochiului agronomic :))
            Pe traseu erau vreo doua fete cu care am avut eu derby-ul meu, una este de la Sarmis Columna (cea cu gambele strong) si cealalta purta echipament cu Carpathian Epic, o concurenta foarte ferventa de altfel.
             De prima dintre ele am crezut ca scapat cand s-a oprit odata sa faca pushbike dar tot m-a prins! De cealalta, sincer nu voiam sa scap pentru ca era extrem de motivanta: “Baga baga baga baga!!’ “Hai!!” “Whoaaah!”.
             Pe ultima urcare, catinel catinel, cine apare din urma? Dan Muraru. Trece in viteza si zice “Hai domnu’ Adi!” De necrezut. Fix acelasi lucru i-l spuneam eu acum 4 ani (Click!) cand il prindeam cu o tura din urma, fix in acelasi loc :)) asa ceva..
            La final la cortul nostru baietii imi zic: “A venit seniorul!” nu inteleg aluzia sincer, ei or sa fie oale si ulcele la 82 de ani, sa ii vad eu cum or sa pedaleze.
             Ma bucur ca am bifat aceasta editie de Mar Vin, chiar aveam nevoie de asta si trebuia sa cumpar si sampon.
             Felicitari BikeXpert pentru pentru continuarea fara intrerupere a cauzei nobile care a dat nastere maratonului de la Urlati.


foto: Luiza Tamas