Duminica trecuta
am fost la BikeXpert Alpine Challenge la Pucioasa. In perspectiva cursei din
Bulgaria nu eram foarte hotarat daca ar trebui sa merg sau nu la Pucioasa, in
final am zis ca e destul de aproape de mine si nici nu mai fusesem acolo vreodata.
Pe langa asta m-a invitat si organizatorul, Catalin Spranceana si am zis ca ar
fi frumos sa dau curs invitatiei pe baza reciprocitatii, cum mi-a zis el in
timp ce alerga la Paulesti “Super traseu Nituleee!” la fel ii spun si eu.
La inceput chiar
mi-a placut, mergeam ok, m-am detasat cu Madaras si cu Crista o perioada.
Evident nu mai sunt in forma maxima cum am fost de la sfarsitul lui mai pana la
mijlocul lui august, asa ca m-am mai mutat prin clasament. Totul s-a dus naibii
cand a inceput push bike-ul, si dai si dai si dai pe langa, a inceput sa ma
doara spatele, mi-a alunecat piciorul si m-am lovit si la genunchi, nu mai
aveam niciun chef.
Unii din voi
probabil stiti ca eu evit traseele sau concursurile unde e de impins, pur si
simplu n-au ce cauza astfel de zone la ciclism, motiv pentru care regulamentele impun ca 97% din traseu sa fie ciclabil.
Dupa acest
eveniment neplacut am zis, sunt la munte, e frumos afara, hai sa merg relax,
dar durerea de spate nu ma lasa sa fac nici asta. Gata, o iau pe cel mai scurt drum
(desi la final tot 70km am avut :)) ) Pe drum mai dau de Jughi, pe care l-am mai repezit
putin pana la final dar nu inainte de a face putin misto de el “ce faci ma pe
unde ai luat-o? ai lungit” :)
Suntem pe
ultima coborare, Jughi sparge, zice sa ii dau roata. Roata nu se potrivea si
mai erau doar vreo 1500m, hai hai ca nu vine nimeni...
La final spectatorii erau
perplecsi, eu mergeam sa declar abandonul si Jughi triumfa cu roata sparta. Colegul
Filip ne-a luat imediat in pleazna, “Ce-ati facut ma?” Pai am abandonat…
nici nu stiu cand am abandonat ultima oara, mi-era dor…
S-a descurcat bine echipa Giant si fara "elite".
Sliven Grand Prix
Doua zile mai
tarziu plec cu Dinamo ( Radu, George si lotul de sportivi Zoltan Sipos, Zamfir
Adrian si Juganaru Razvan) spre Bulgaria ,
mai exact la Sliven pentru Sliven
Grand Prix. Nu stiam de cursa asta decat cu vreo saptamana in urma, dar mi se parea interesanta si ma bucur ca am fost.
Totul in regula
pana la frontiera, cand am deschis portofelul sa scot buletinul in locul cartii
de identitate era “Domnul nostru Iisus Hristos” Incredibil. Am ramas ca la
dentist, cum se poate, cand buletinul meu e mereu in portofel. Colegii deja
incepusera cu glumele, “hai ca ai vant din spate spre Bucuresti”, Radu calcula
deja antrenamentul “ pai ai 60km + 60km”. Eu am fortat norocul, am bagat permisul
printre buletinele celorlalti si am ales un culoar cu noroc. A mers! Vamesul a
zis “treceti va rog…”, George “Adica…putem sa plecam?” :))
Booon! Sliven .
Cazare buna, masa buna. Studiem informatiile cursei. Avem asa, marti un prolog
scurt 2.5 km din care 1km in panta., miercuri o etapa de 110km cu final in
catarare si joi o etapa de 120km cu 7km de catarare aproape de final urmata de
12km de coborare pana la final in oras.
Cum am spus mai
devreme prologul avea ceva urcare ceea ce la prima vedere m-ar fi avantajat,
realist vorbind e foarte scurt si asta favorizeaza mai degraba ciclistii de tip puncheur*
care merg bine in anaerobioza. Pornesc cu un genunchi lovit si un tendon cu dureri (in viitor nu o sa mai combin soseaua cu mtb-ul daca sunt asa apropiate) Blana odata, blana inca odata si gata. Cu o viteza medie de 27kmh termin prologul al 14
lea, la 24 de secunde de castigator. Nu prea e nimic de spus aici, poate as fi
putut sa scot 4-5 secunde din timp daca dadeam mai multe ture de recunoastere.
Pe baza
primelor rezultate am putut sa imi cunosc adversarii, desi pe unii ii stiam. Au
fost prezente cam toate echipele zona. Grecia, Turcia ,
Serbia Macedonia ,
Bulgaria – un
fel de balcaniada.
A doua zi, ziua etapei decisive. 100km pe plat si apoi o
urcare ce se anunta grea. Inca din start echipa turceasca a liderului Georgiev
a pornit tare pentru a descuraja orice evadare.Mie imi convine cand cineva isi
asuma responsabilitatea, asa ca s-a ajuns in pluton la baza muntelui. N-a trecut mult si Georgiev (care arata cam
ca Froome asa…) a atacat. Nu m-am bagat dupa el ci i-am lasat pe altii sa ii raspunda. Am
ramas cu un turc si 3 bulgari, bulgarii aveau niste demaraje incredibile, dar
nu ii tinea prea mult, se umflau repede.
Am evadat de
langa bulgari cu turcul, dar el era…turc si mergea numai in sprinturi, stiam ca
nu rezista mult si i-am asteptat pe ceilalti 3.
Pe final,
datorita caderii de forma obligatorii pe care o experimentez am cedat cateva
secunde fata de grupul cu care am urcat, am incheiat pe locul 7. Locul 7
totodata si in clasamentul general.
Ultima zi am avut de facut acelasi traseu de 100km + o alta
urcare mai scurta si o coborare pana in oras. Aceeasi poveste pana la urcare
doar ca de data asta ocupantii locurilor 2,3,4 au fost mult mai agresivi si
chiar au reusit sa il rupa pe Georgiev pe final. Lucrul asta a fragmentat cursa in
grupulete de 3-4 oameni, in al doilea astfel de grup m-am aflat si eu.
Dupa ce
am coborat in mare viteza spre oras era s-o fac de oaie intr-un viraj la 90c
stanga. Am sesizat impactul inevitabil cu bordura. Singurul lucru pe care
puteam sa il fac era sa sar pe trotuar, ceea ce am si facut, noroc ca nu erau
oameni sau garduri. Ceilalti cu care am sosit se uitau la mine cu o privire
“esti nebun frate!” :))
Datorita acestei
peripetii am ajuns ultimul din grup, al 13 lea la etapa, mai putin important
lucrul asta pentru ca am ramas tot al 7 lea la general.
Frumos, bine organizat. Sper sa se mai tina Sliven Grand
Prix si sa mai pot reveni, altadata mai puternic si cu buletinul la mine.
Adrian Nitu
*Puncheur - http://en.wikipedia.org/wiki/Puncheur
