Monday, September 26, 2016

Haiduci si domnite - sprijin pentru Omar

     Bun gasit! in mod normal mi-as fi dorit sa inchei sezonul pe 3 Septembrie la Campina. Am decis sa aman incheierea anului in urma unei rugaminti venite din partea lui Razvan Alexandrescu. Razvan sustine proiectul Sprijin pentru Omar participand la competitii pentru sustinerea unui sufletel diagnosticat cu tulburari de spectru autist. Insa anul asta nu a putut la participa la toate concursurile asa ca i-am spus ca se poate baza pe mine.

     Nu prea imi plac concursurile de final de sezon, vremea a fost asa-si-asa dar de data asta chiar vroiam sa merg. M-am pregatit ca pentru orice zi... am pus bicicleta in masina demontand roata de fata, si la drum! Am ajuns cu bine din timp, caci daca si intarziam atunci chiar nu mai puteam sa iau startul la ce a urmat.

     Mi-am ridicat kitul de start, si cand sa scot bicicleta sa ii montez numarul pe ghidon, soc si groaza, am uitat axul cu care se inchide roata de fata! stiam exact unde e pentru ca am facut o gresala mare cand am demontat roata pentru a baga bicicleta in masina. In loc sa il arunc in masina sau sa il bag inapoi in furca l-am lasat pe pervazul ferestrei! Un moment de neatentie si decizia neinspirata de a-l pune intr-un loc unde sa nu pot sa-l vad.


  Acum, sigur ca e vina mea, nu o sa ma victimizez ca uite ce mi s-a intamplat, dar toata lumea a uitat ceva important odata in viata, important e sa duci la bun sfarsit treaba.

    Am inceput sa caut unul dar fara succes, apoi am apelat la MC Mihai Pali sa faca un anunt in caz poate poate avea cineva unul.. desi erau slabe sansele. Apoi am cautat unul printre participantii de la traseul scurt, care incheiasera deja concursul.

    L-am gasit pe un voinic care a concurat alaturi de copii care avea axul care imi trebuia dar nu putea sa il imprumute raspunsul lui fiind "Eu nu fac de-astea". Chiar si la interventia lui Toni Vieru "Tu nu stii cine e asta? il cunoaste toata lumea!" omul a ramas neinduplecat. Asta e, ca o piatra ce sta in apa si apa nu intra in ea, asa si unii fac sport, dar fair play-ul nu patrunde. "Imi pare rau, nu pot." era mult mai frumos.

    Eram aproape resemnat, mai erau 20 de minute pana la start. Am promis ca particip dar nu puteam. Apoi la sfatul colegilor l-am rugat pe MC Pali sa intrebe daca are cineva o bicicleta :) n-a durat mult si bicicleta a aparut! din partea lui Cristian Gal, om pe care nu il cunosteam dar iata ca era dispus sa lase bicicleta unui strain pentru 60 km. Asta e solidaritatea pe trebuie sa o inveti din sport. Multumesc din nou Cristi!

     Am lasat bicicleta pe mana lui Catalin, suporterul nostru tehnic pentru a-i schimba pedalele si pentru a regla pozitia seii. In acest timp eu m-am echipat si fuga la start!

Super, iar startul la timp! But wait, there's more!

    Pentru ca, la 5 metri dupa start mi s-a rupt lantul. Soc si groaza din nou? Nope, pentru ca m-am obisnuit azi, Si partea buna a fost ca s-a rupt la start pentru ca imediat am dat fuga la cortul Giant unde Catalin a sarit intr-un suflet sa il repare, Dar neavand pin sau za noua reparatia nu avea cum sa fie durabila.

    A urmat o cursa in care a trebuit sa merg repede dar sa nu fortez lantul :)) Eram aproape sigur ca o sa se rupa din nou asa ca am luat presa de lant la mine. N-a fost noroi rau prima tura, obstacolul principal au fost concurentii care au luat startul cat timp mie mi se repara lantul si pe care trebuia sa ii depasesc, dar cu grija sa nu faca iar poc lantul.

La trecerea prin zona de finish mai opresc odata la cortul Giant pentru menajamente la lant. Tudor de la MPG ma intreaba daca vreau sa continui, cum sa nu continui? Si pornesc din nou, fara graba, podiumul credeam ca e demult dus. De data asta stratul de noroi superior cat de cat uscat si aderent s-a luat pe rotile celor aproximativ 900 de participanti descoperind clisa pe alocuri lipicioasa si alunecoasa. Zona "rezonator" a traseului a fost in mod special de dezgustatoare iar dupa asta inceput sa ploua. Imediat ce apar pozele o sa urc 2 aici, sa vedem cat de murdar eram in prima si in a doua tura.


Finalul in sfarsit! Si mai multa satisfactie decat daca as fi castigat concursul in mod normal. Cand am consultat clasamentul ca sa vad cum s-au descurcat prietenii mei am observat cu stupefactie ca sunt pe locul 3 la nivelul 1 elite, se pare ca au mai abandonat din concurenti. Wow! lectie pentru voi, nu renunti niciodata!






Sunday, September 4, 2016

Campina MTB Open - race for autism

    Deja devenit traditie Campina MTB Open de la inceputul toamnei este un eveniment de neratat indiferent ca esti obosit dupa sezon, vii din concediu, sau faci ca mine 0m in saptamana dinaintea cursei.
 
    E bine sa iti cunosti limitele, de aceea am optat pentru distanta scurta, in cazul meu rezistenta este calitatea deficitara. Era si destul de greu traseul, mi-era teama si de dureri in zona lombara...

    A fost mare lucru ca am ajuns in timp la start datorita neatentiei mele. Noroc ca exista prieteni/familie sa te scoata.

    Cand ai un start ca la Campina, pieptis in deal abrupt e o idee dezastruasa sa fii "parasutist" si sa nu te incalzesti. Am invartit putin picioarele inainte de start si apoi m-am strecurat in fata printre concurenti. N-au fost carcotasi din fericire, ca oricum, nu e rau sa ai pe cineva care pleaca bine in fata, sa iti faci ritmul dupa el.


   La intrarea in deal conducerea a fost preluata de SportGuru-BCR prin Gerhard Dumitrescu si Andrei "Corratec" Cojanu. Diavolii astia violet m-au facut sa ard pe interior pe varful dealului, unde ne-am detasat impreuna cu inca un cineva (Tudor Cazaceanu cred).
    Dupa coborarea dealului de langa start, ne-am gasit intr-o mica dilema, unde e marcajul? Prin stanga sau prin dreapta gardutului? Iarba sau asfalt? Impins de pragmatism, am sarit ca la ciclocros gardutul si am continuat spre traseu pe asfalt, in paralel ceilalti mergeau pe iarba. Am ajuns in acelasi timp la locul unde se intra din nou pe offroad.


   Am ramas in grup eu, Gerty si Corratec. Nu era rau sa terminam asa, cei 2 sunt juniori, si oricum suntem prieteni si colaboram. Am inceput sa prindem din urma din concurentii de la tura lunga printre care si multi prieteni. Mi-a placut sa merg fara stres si in loc de HOP HOP disperat sa mai fac cate o gluma sau sa ii incurajez.

   Dupa zona superba de coborare C-tec a ramas in spate acuzand probleme cu franele. Din cate am inteles trecuse la sistemul de franare cu pantofii.

   A urmat zona neplacuta pe bolovani prin albia raului cu marcaj si pe stanga si pe dreapta. N-a mai fost mult si atacat catararea cea mai grea. Colegul meu de competitie Gerty cred ca are ceva calitati anaerobe bine dezvoltate, intrucat intra foarte tare in deal dar pe la jumate incetinea. Nu se vedea nimeni in spate, trec catararea fara sa dau 100%.

   Noua coborare e destul de interesanta, buna pentru imbunatatit tehnica. Cred ca acolo am atins maximul de 48.5 km/h. Dar la trecerea prin ultima albe o piatra ascutita mi-a facut pana pe fata. Stiu ca e ascutita pentru ca anvelopa a fost umflata la presiunea corecta si nu i-am dat atat de tare pe acolo.

     Fas fas... rasufla incet, il pun pe Gerty sa mearga mai tare, sa ma mai dupa putin cat mai am presiune. Apoi cum 3km inainte de finish se lasa de tot. Era prea aproape, auzeam MC-ul deja, m-am gandit ca e mai bine sa merg pe ea pe unde se poate si apoi pe langa decat sa schimb camera.
    Stevens (locul 1 30-39) vine tare din spate si imi arunca un spray anti-pana pe care il folosesc dar nefiind problema de intepatura solutia din el nu remediaza problema. Dar imi mai da niste presiune pentru 1km de mers pe bicicleta.
     A urmat o perioada de mers cand calare cand pe langa. Mi-era groaza de buclele alea de langa finish din anii trecuti. Din fericire anul asta au renuntat la ele.
     Trece si Pitiku pe langa mine care incearca sa imi dea spray-ul lui dar nu mai era nevoie, aproape am ajuns. Pe sosea il ajung pe George Manastireanu care imi zice "ia uite, tu mergi pe pana mai repede ca mine" :D Glumesc si ii cer sa imi dea roata lui de Lefty.


      Finish! Locul 2 la categorie si la general habar n-am. La afisarea clasamentului vad ca pana m-a costat 10 minute. Nu ma asteptam. Deci chiar si cu 3km inainte de finish e mai bine sa rezolvi pana decat sa mergi pe ea. Castigatorul categoriei, Rossi zicea ca nu are cum sa ma bata, uite ca la ciclism nu iti garanteaza nimic victoria.