Chiar daca au avut loc acum cateva saptamani, cred ca e interesant
sa spun cateva lucruri despre
participarea la aceste curse.
Desi nu aveam foarte multi kilometri parcusi in acest sezon,
datorita programului de antrenament care pana in luna Martie a inclus doua zile
pe saptamana de antrenament cu greutati in sala, am zis ca mi-ar fi de folos o
evaluare intr-o competitie tare. Cam asa a spus si
antrenorul nostru, suntem la inceput, cam 20% din cat ar trebui sa fim, dar
prin competitie incepem bine sezonul.
Turul “Alexandru cel Mare” este o cursa pe etape, un prolog
si doua fonduri, in jur de 120km fiecare.
Prologul avea 5km, 2.5 dus 2.5 intors, pe faleza din
Salonic, al doilea din lista de start eram eu. Dupa ce m-am incalzit bine pe
rulou (mai mult pentru antrenament,nu ca as fi fost favorit la prolog) am luat
startul, am accelerat tare, am mentinut viteza cat am putut si cam asta a fost,
la prolog mai mult nu poti sa faci, pui nasul pe ghidon si mergi tare…
Nu mai stiu exact
rezultatul dar a fost binisor, tinand cont ca nu am folosit materiale de
contratimp si nici nu e prologul specializarea mea.
Colegul meu Zoltan Sipos a
mers foarte bine, a obtinut locul 4, dar s-a plans ca l-a luat ameteala in
cursa, cred ca daca era mai atent si prindea o zi buna putea sa castige.
A doua zi de
cursa era programata etapa de fond montana ,
fiind prima cursa multi ciclisti erau supra-entuziasmati, atat de tare incat
unii au atacat inca dinainte sa se dea startul oficial in cursa…
Probabil tot
entuziasmul inceputului de sezon a cauzat pierderea ratiunii in randul unor sportivi,
astfel daca se cadea in stanga plutonului, cineva se speria si 20 de metri mai
la dreapta si se cadea si acolo, am reusit sa evit cazaturile insa sarind peste
o bicicleta mi-am pierdut unul din bidoanele pline.
S-a tot fugit si
atacat si am ajuns la munte, eu cu apa terminata, nu am mers sa alimentez
pentru ca fusesem informat ca e o cursa scurta si nu se permite alimentarea,
insa pe catarare am vazut la Jughi o cutie de cola, am impatit-o cu el, dar tot
nu-mi ajungea, si nu eram dispus sa merg pana la masina acum si sa pierd
pozitionarea in fata.
Catararea era
lunga, prima bucata de 6-7km apoi putina coborare si inca o bucata abrupta de
7-8km, la inceput m-am simtit bine, chiar am prins primele “mini evadari” de
5-6 oameni, dar deshidratarea mi-a dat in cap pe a doua urcare, am pierdut
contactul cu fata cursei si abia m-am tarait pana la final, cred ca pe locul
18.
Dupa ce mi-am
revenit la finish am fost placut surprins de ospitalitatea aromanilor din satul
respectiv, ce s-a intins poporul nostru!
In masina pe
coborare cu totii eram uimiti ce mult am urcat si ce grele sunt pantele.
Am ajuns la
locul unde am fost cazati, langa orasul Kilkis, unde am stat 5 in camera,
mecanicul nostru George stiind ca eu detest zgomotul noaptea facea misto de
mine ca o sa am sforaiala 5.1 surround :)) , nu a fost asa, am
dormit excelent spre surprinderea mea.
A treia zi a avut
un inceput asemanator cu cel din a doua, atacuri, cazaturi stupide etc.
Dupa profil traseul parea mai greu decat cel din ziua
precedenta insa in realitate erau doar gaturi in care se ataca, doar ultimile
doua putand fi considerate catarari. Printre atacanti au fost si romanii Zoltan
Sipos (Dinamo) si Dan Crista (Bikexpert) care au rezistat in evadare pana
aproape de final.
Pe ultima
catarare s-a produs o ruptura in primul grup si eu am fost prin putin in spate,
iar intr-un viraj pe nisip mi-a alunecat spatele, desi m-am redresat si nu am
cazut am pierdut primul grup… am fost prins din spate de Zozo si am terminat
cursa alaturi de el si Crista.
Mi-a parut bine
ca am bifat aceasta cursa, am aflat pe unde sunt, ce am imbunatatit, la ce sa
lucrez si la ce sa ma astept. Asa ca pot sa sustin ca sunt in grafic si ca o sa
fiu puternic la sfarsitul primaverii si in vara.
Asadar multumesc
pentru initiativa antrenorului Radu Selejan si clubului Dinamo-Mazicon.
Celelalalte curse
la care am mers au fost criteriile de la Dragonul Rosu si de la Arena
Nationala, care nu prea au avut istoric, practic la majoritatea Dinamo-Mazicon
prin Zoltan Sipos a cam lesinat concurenta.
Eu ma numar
printre sportivii care nu stramba din nas si sunt recunoscatori FRC (cea reala)
pentru organizare. Toate cursele sunt bune pentru pregatire si pentru
promovarea sportului, mai ales cea de la Arena Nationala.
Adrian Nitu
No comments:
Post a Comment