Monday, October 19, 2015

Cum mi-am terminat sezonul 2015

      Bun gasit! Cei ce urmaresc fiecare din postarile mele sigur au observat ca a trecut ceva timp de cand am mai scris ceva. Motivul pentru acest repaus e ca la ultimele evenimente nu prea am avut multe de scris si am tot dat zilelor curs in ideea ca o cumulez mai multe evenimente. Pana azi.

      Nu mi-am terminat sezonul in forma in care mi-ar fi placut dar nici nu imi pare rau intrucat nu am ratat vreun eveniment care sa prezinte deosebita importanta pentru mine. S-au adunat cateva evenimente care nu mi-au permis sa imi organizez niste serii consecvente de antrenament. Dupa cazatura de la Lugoj am stat cam o saptamana pe margine, apoi a venit Livada cu Ciresi unde iarasi am stat o saptamana pe loc. Dupa astea a venit timpul sa merg si eu la mare.
    Deci in total cam o luna fara antrenamente serioase, suficient sa te scoata din viteza. Ar fi fost prea tarziu sa imi recapat fortele asa ca in ultima vreme am facut destule antrenamente, dar de mentinere, fiind prea tarziu in sezon pentru altceva.

     Ultimile evenimente la care am luat startul au fost: Campina Mtb, Riders Club – 4 Pedale, Moontime Bike


      Campina a fost la o saptamana dupa Paulesti, deci stiam ca nu sunt foarte “bazat” pentru el, dar e foarte aproape de mine si am zis ca merita sa incerc. In plus, e tipul de eveniment la care as plati taxa chiar daca nu as participa.
      Traseul de la Campina e frumos dar dificil, pe a doua sau a treia urcare s-a simtit lipsa de kilometri, iar eu am pierdut din pozitii. Probabil prindeam un podium mai chinuit, dar mai era o problema, exact in aceeasi zi aveam cazarea la mare si era important sa ajung cat mai repede. Asa ca am abandonat dupa prima tura.
     In viitor o sa gasesc o posibilitate de a impaca organizarea cu antrenamentul pentru ca la Campina e unul din concursurile mele preferate.


4 Pedale
      Deja devine traditionala cursa de mtb stafeta din Baneasa. A inceput in 2012 ca eveniment pilot al seriei Riders Club, apoi s-a tinut cu numele “Team Challenge” iar in ultimii doi ani s-a chemat 4 Pedale.  
     Coechipierul meu a fost colegul si prietenul meu Filip Grigorescu cu care am format echipa Giant Team Romania bineinteles. Cum la 4 Pedale fiecare sportiv parcurge o tura de 19 km individual, am hotarat ca ar fi mai bine ca Filip sa plece primul.


      L-am asteptat tensionat in zona de plecare, au sosit primii doi sportivi iar la 1’30” dupa ei un al doilea grup printre care si un Filip foarte agitat care era sa treaca pe langa mine la predarea stafetei.
      La precare trebuie sa alergi pe langa bicicleta pe un culoar de aproximativ 100m lungime pentru a preveni accidentarile. Acesti 100m m-au stors, pe final ma sprijineam de bicicleta ca de trotineta. Unul din baietii cu care am plecat era tenismenul-triatlonistul-ciclistul Andrei Belzebut care nu avea niciun stres dupa sectorul de alergare.


      Primul sportiv (Petrache) avea mai bine de 1’30” inaintea mea, abia il mai vedeam. Traseul fiind plat sansele erau mici sa il prind si chiar daca facem eforturi mari, tot n-as fi mai avut energie pentru sprint.
      Deci am rationat ca ar fi mai bine sa merg defensiv uitandu-ma din cand in cand in spate pentru a proteja locul doi pe care l-am tinut pana la final.
     Ca de fiecare data concursurile Riders Club stabilesc noi standarde de organizare. A fost problema la primul val de concurenti cand cineva a deranjat un cuibar de viespi si insectele au luat cu asalt ciclistii. Baietii de la RC au deviat foarte repede traseul si cand am trecut eu nu era nicio problema. Bravo.



Moontime Bike
     In cuvintele colegului meu Mircea, Moontime Bike are “cel mai hardcore traseu”. Si da, nu e de subestimat diferenta de nivel semnificativa a traseului din parcul Tineretului. Traseul de 5km e compus in general din urcari scurte si abrupte, viraje stranse si cateva sectoare de fuga. Toate facute in ritmul aprig al curselor XCO si repetate de 6 ori chiar constituie un obstacol pentru cei neobisnuiti cu efortul extrem.
     Vreau sa subliniez ca acest tip de cursa, facuta pentru public, deci fara relevanta pentru marea performanta, a adunat la start mult mai multe valori decat campionatul national de XCO, ceea ce ar trebui sa dea de gandit asupra modului falimentar in care e condus ciclismul de performanta din Romania.
      Ca sa mergi bine la XCO trebuie sa ai niste cunostinte si niste calitati. Trebuie sa cunosti perfect traseul, fiecare viraj fiecare urcare, cand sa schimbi cand sa franezi. De aceea profesionistii in XCO merg cu 2-3 saptamani inainea cupelor mondiale pentru a cunoaste traseul si a exersa pana la perfectiune.
      Din acest punct de vedere riderii din Bucuresti au avut un avantaj, eu de exemplu nu am dat decat o tura de incalzire. Poate pe viitor daca acest concurs o sa constituie un interes pentru mine o sa merg in Bucuresti cu 2-3 zile inainte pentru a ma pregati cum trebuie.
      Ca si calitati fizice iti trebuie forta buna, pentru urcarile scurte si abrupte si pentru zecile de demaraje. Trebuie sa produci energie suficienta si in anaerobioza intrucat nu ai cand sa iti revii. Si cel mai important e rezistenta care si face diferenta intre profesionisti si amatori. Daca compari jupanii disciplinei (Absalon, Schurter, Kulhavy) cu cei care sunt prinsi cu 3 ture o sa vezi ca profesionistii si-au pastrat aceeasi viteza pe parcursul a toate turele.



       Sa revenim la experienta personala, am gresit la inceputul cursei pentru ca am plecat prea incet, nu am avut incredere in mine si am crezut ca o sa ma sufoc inainte de prima urcare. Asa am plecat prea din spate si a trebuit sa depasesc destul de mult la inceput.
      Simteam ca “nu prea am unde sa ii dau”, singura zona care imi placea era urcare de la punctul  de alimentare, de unde ieseau baietii umflat si ii depaseam usor pe plat. Aveam dificultati pe urcarea abrupta pe iarba unde daca apasam cu toata forta derapam pe traseul ud. Cam tocit cauciucul de spate, era o ideea buna daca il inlocuiam cu cel de fata.


      In penultima tura eram inca in “zona podiumului” dar am intrat prea tare intr-o contrapanta si am alunecat pe partea stanga. Nu am suferit nici o paguba, nici eu nici bicicleta, singurele pagube au fost secundele pierdute. 10s sa ma ridic, 10s sa pun lantul la loc la bicicleta si uite asa s-a deschis o gaura dare intr-o tura nu am mai avut cand sa o acopar, am terminat cursa la ritm relaxat...
       Fara remuscari, cand o sa fiu bine pregatit si o sa acord mai mult interes atunci o sa am de ce sa ma plang. A fost fun. Publicul a fost grozav si m-a facut sa ma simt “ca afara”, multumesc pentru incurajari prin acest intermediu deoarece nu v-am recunoscut dupa voce.
       In saptamanile urmatoare o sa incerc sa updatez blog-ul cu alte articole interesante!
  
   

     

      

No comments:

Post a Comment