Turul Sibiului

      17-20 Iulie, zilele celei mai tari curse de sosea din sud-estul Europei si din intreaga istorie a ciclismului romanesc. Cam enigmatic cum a putut sa apara Turul Sibiului la noi. E ca si cand ti-ar da trandafiri printre balarii.

       Detaliile cred ca le cunoasteti, concurenti din toata lumea numai de la echipe una si una.

       La asa nivel trebuie si un traseu pe masura, si a fost, credeti-ma. Absolut nimic nu a fost usor la toti cei 501km parcursi prin judetul Sibiu si in imprejurimi.

       Cursa a fost structurata asa: 17.07 Prolog ; 18.07 Etapa 160km Sibiu – Balea Lac ; 19.07 Etapa 160km Sibiu Paltinis ; 20.07 Contratimp pe echipe Sibiu – Sibiu; 20.07 Semietapa 160km Sibiu – Sibiu.

        Deoarece Turul Sibiului apartine categoriei 2.1, nu pot participa cu echipa de club ci cu echipa nationala B. Datorita situatiei FRC, organizatorii au luat decizia inteleapta de a invita doua echipe nationale. Doar una dintre cele doua echipe m-a convocat. Am fost contactat in saptamana dinaintea turului de presedintele colegiului de antrenori dl. Ciocan.

          Cred ca antrenorii celuilalt lot au fost influentati sa nu ma invite de o persoana imbecila, pentru ca e ilogic sa ma refuzi pe mine daca criteriul de selectie este cel al competentei.. Asa bine a fost facuta echipa lor incat au abandonat 6 din 7 cati au luat startul.

           In echipa nationala B au mai fost prezenti: Valentin Plesea, Norbert Szabo, Adrian Zamfir, Zoltan Sipos, Alexandru Poenaru, Gabriel Tintea.

           Cei care ii cunoasteti veti realiza ca acest lot a fost intocmit dupa performante, ei fiind medaliatii campionatelor nationale.

            Primii 4 dintre ei sunt foarte buni contratimpisti, si m-ar fi ajutat in zonele de plat sau la contratimpul pe echipe. Din pacate lipsa de experienta cuplata cu etapele brutale a cauzat abandonul catorva dintre ei. Daca echipa rezista pana la contratimpul etapei a 3a ar fi mers asa bine…

        Prolog

   

        Asa cum am zis la Turul Sibiului nimic nu e usor, motiv pentru care e si cursa mea preferata, iar prologul nu face exceptie.

         Doar 2.4 km prin pietele din centrul istoric al orasului. 90% pe piatra cubica cu multe viraje,  intr-un loc pavajul seamana cu niste bolovani.

          Aici castiga cine e foarte tehnic si pregatit sa isi asume riscuri. Oricum nu pierzi decat cateva secunde. Nu o sa vedeti ciclistii care merg pentru clasamentul general pe podium. Cum si eu aveam pretentii la general atunci am mers prudent, dar nu excesiv de prudent ca anul trecut J Nu am cedat decat 25”.

           Prologul e prologul, adica prima pagina dintr-o carte, ciclismul adevarat urma sa inceapa in zilele urmatoare.

          Etapa 1

        Balea Lac si soseaua pana acolo sunt locurile mele preferate din Romania. Normal, abia asteptam sa ajung acolo, si n-am avut mult de asteptat avand in vedere ca viteza medie in primele 45’ din prima etapa a fost de 49 km/h.

         Iar in restul cursei nu s-a mers incet mai niciodata, rar cobora viteza sub 40 km/h. La final viteza medie a fost de… 38.6 km/h!! cu un munte colosal la final performanta asta e mai buna decat ce vezi intr-o etapa de Turul Frantei, nu glumesc.

          In ultimii 40 km s-a stricat si vremea, si s-a stricat rau, sub forma unei ploi torentiale. Zozo Sipos m-a ajutat sa ma pozitionez bine inainte de catarare. Si a inceput… echivalentul nostru la Tourmaletul francezilor.

          Am mers bine primii km dar inca inainte de cascada am inceput sa ma chinui, ce naiba, in anii trecuti imi era usor pe aici, s-a fugit mai tare anul asta dar nici chiar asa…

           La cativa km dupa cascada incep atacuri si eu ignor ce imi spune organismul si incerc sa ma tin. Am stat la cateva sute de metri pe primii pana cand mai erau 6 km inainte de final si atunci “mi-a cazut pianul” sa zic asa in jargon ciclistic. Desi sufeream am vazut scris pe sosea undeva "Nitu", "Romania". Gesturile astea te incurajeaza!

               Zero energie, senzatie de gol in muschi, am mers pe avarie pana la finish. Cu trei minute mai lent ca anul trecut cand eu ma asteptam sa fiu mai rapid cu 30-40 sec, deloc multumit!

            Lumea imi spunea ca sunt inca aproape de tricoul rosu de cel mai bun roman dar asta nu ma consola. Nu e asa important acel tricou. E frumos, l-am avut si anul trecut, nu mi-a schimbat viata. Obiectivul era sa fiu mai bun decat in trecut.

             Locul 28 la 5’44” de castigator. Un prieten mi-a spus “nu vezi ce prastie sunt ceilalti romani cum sa nu fie bine?” dar e sub standardele mele.

              Totusi daca ma uit pe rezultate vad ca sunt o gramada de mari campioni sub mine: Kusztor, Sella, Rosa, Honkisz, Nechita, Tamouridis, Schumacher…

             Deocamdata nu aveam destule informatii sa imi dau seama ce a mers aiurea dar banuiam ca rezistenta a fost problema, etapa urmatoare mi-a confirmat suspiciunea.

        Etapa 2

       La fel ca in 2013 si anul asta etapa cu Transfagarasanul a fost cea decisiva insa cea cu final la Paltinis era anunatata ca etapa regina. Probabil datorita catararii intermediare de la Jina. Traseul turului avea pana acum de toate, in afara de un munte intermediar greu. Salut adaugarea acestui element ce face cursa completa.

        In acea dimineata am dat un interviu reporterului de la Digi. M-a intrebat daca o sa atac pe Jina. Am zis ca face misto de mine si am spus ca “eu sper sa ma tin”.

        Plecam din oras tot in viteza mare, dar parca nu la fel ca ziua din urma. La un moment dat in DN1 spre Sebes ating si un record personal de viteza la vale: 84 km/h

         S-a mers foarte tare si pe fals platul dinainte de Jina, s-au rupt cativa inca de aici.

La Dobra incepe catararea de categorie A lunga de 5km cu panta medie de 9%. Grea a naibii! Ritmul intens al plutonului era dat de echipa profesional-continentala Androni Giocatolli. Ei alergau dupa o evadare de 3 oameni.

          Ma asteptam sa atace cineva aici, asa ca m-am dus in fata in ultimii 2.5 km si ma simteam foarte bine, mai erau 2000 m si nimeni nu misca. Pana acum nici nu ma gandisem sa atac eu, dar incepea sa ma bata gandul, insa imi ziceam “Oricum nu ma lasa astia sa plec, risc sa ma fac praf, ma rup si de ei”.

           Cel mai bine era sa plec cu inca cineva. Ma pun langa Androni si ma intreaba “work?” ii zic “no, break” adica evadare, vine Sella spre mine si accelerez, ii fac semn sa treaca la treaba dar era terminat. Vorbim de Emanuele Sella, om care atunci cand facea “pregatire speciala” il batea pe Contador in etape in Giro! Chestia asta mi-a dat un imens boost moral, si i-am prins singur pe 2 din cei 3 evadati. Primul era Samoilau, om care vine din World Tour de la Quick Step si Movistar, ce-i drept ii scoteam ciclismul din cap daca il prindeam eu, mic roman de la club romanesc.

         Dupa miscarea mea am asteptat cam 3 minute sa ma prinda grupul, intre timp am mancat si am baut. Am coborat spre baza soselei spre Paltinis, dar asa repede mergeau ca nu se mai simtea ca era la vale drumul.

         Spre deosebire de anul trecut nu se mai intra spre paltinis prin Rasinari ci prin Calugarul unde e o alta urcare in serpentine. Nici n-am mers 3-4km pe drumul principal spre finish ca iar au inceput dificultatile. Aceeasi senzatie de sfarsire, nu gafaiam, nu imi era foame, pur si simplu nu mergeam mai tare, asta indica un deficit de rezistenta.

          Macar de data asta am stiut la ce sa ma astept si nu am mai disperat, am facut bye bye grupului principal si mi-am luat ritmul meu pana sus alaturi de un rutier de la Kolss care m-a dus de parca as fi fost colegul lui.

           Locul 33, la 6’ de castigator nu 2’30” ca in 2013. De data asta n-am mai fost suparat ca mi-am dat seama unde e problema. Am gresit in pregatire, m-am concentrat prea mult pe intensitate si n-am acordat importanta rezistentei, asa ca am pierdut calitatea asta. Degeaba eram eu tare daca nu tineam pana la final. Degeaba ai Ferrari daca ramai fara benzina, trebuie sa il impingi. Mi-am invatat lectia. Fara pregatire completa nu mai vin la TCS.

            N-o sa comentez acuzele lui Geoana al ciclismului, mai mult decat ce am spus in interviul Digi. Ma simt flatat, dar e pacat ca noi, romanii sadea, avem o limita peste care nu avem voie sa trecem altfel suntem “prea buni”, sovinism?

             Nu stiu daca se referea la dopaj, dar daca o facea era de un comic involuntar si un penibil fara limite. Avand in vedere ca el a avut la echipa DISTRIBUITOR de produse dopante, plus altii suspecti care au fost auziti spunand “Daca e control eu nu iau startul!”.

               Cel mai mult ma bucur ca s-a expus si ca acum stie lumea ce fel de caracter are, ca pana acum era destul de convingator in vrajeli…

           Seara la masa, ne-am amuzat putin cu Tintea care zicea ca e top 5 la general daca intoarce clasamentul invers. El s-a rupt pe la km 90, dar era important sa termine pe orice loc ca sa figuram in clasamentul pe echipe pentru ca ramasesem numai 3 oameni. I-am zis sa aibe grija sa nu urce pe podium, dar el a reusit cu “victoria” lui din ultima etapa :))

      Semietapa 3a

        La etapa 3a aveam de facut un contratimp pe echipe de 17km. Cum am explicat mai sus, initial aveam o echipa bine pregatita pentru proba asta, dar singurul specialist ramas era Sipos.

         Pentru ca eram prea putini ca sa facem vreun rezultat am hotarat sa ne conservam energia pentru semietapa de 160km de dupa amiaza. Am mers la un ritm de antrenament si evident am incheiat ultimii. Am auzit ca cineva s-a laudat ca ne-a batut cealalta echipa nationala formata din 2 oameni…Romanian Classic - jenant, e ca si cum te-ai laudat ca ai luat 3 nu 2 la bac…

       Semietapa 3b

        
      Ii zice semietapa dar e etapa de 160km in toata regula! Mare parte din traseul era cel din etapa din ziua precedenta dar parcurs in sens invers. Nu are munte la final, dar traseul e greu pentru ca e foarte valonat, aproape deloc plat si nu te lasa “sa respiri”. Au mai fost cazaturi, plutonul s-a mai rupt dar eu m-am ferit de belele si am terminat cu Sipos la 30” de castigator, in primul grup.

14 am fost 4 am ramas, Romania e doar una. Rusine celor ce vor sa dezbine!

        Locul 32 la final, si locul 10 in ierarhia cataratorilor, nu mare lucru… foarte putin pe langa ce imi propusesem. Cine stie ce se mai intampla pana la anul.

        Un mare bravo organizatorilor, sponsorilor si voluntarilor deopotriva. Munca si sacrificiile lor dau rezultate excelente!

         Multumesc si lui Radu si George care au renuntat la planurile personale pentru a ne insoti si domnului presedinte Plugaru pentru sustinerea echipei. Anul asta desi rezultatele au fost mai slabe, am primit premiere toti. Anul trecut nici o strangere de mana nu am primit de la FRC.

Adrian Nitu