Monday, July 7, 2014

Road Grand Prix - Ploiesti si Surmont MTB Challenge - Azuga

     Etapa din Ploiesti de la Road Granx Prix “Memorialul Vagneti” e deja o clasica locala, tinandu-se de multi ani pe  bulevardul Independentei. Editia de anul asta a avut un format diferit, nu am avut de parcurs un numar fix de ture ci s-a mers timp de o ora + un tur.



     Circuitul urban nu e proba mea preferata, ii lipsesc elementele ciclismului adevarat, dar e indispensabil pentru promovarea sportului si familiarizarea cu publicul.
      Sportivii elite au alergat alaturi de amatorii de la categoriile 40-50 de ani si peste 50 de ani si de fete. Din cauza asta au existat situatii periculoase si parca si o cazatura.
      Plecam cu un tur neutru dar neutru la blana, dupa 3-4 tururi se mai aseaza lucrurile si raman in fata cei buni. Strategia e simpla, nu pleaca nimeni fara noi, ideal ar fi sa intre Zozo intr-o evadare de 3-4 oameni de la echipe diferite, ceea ce s-a si intamplat printr-un atac al lui Crista.
       As fi putut sa ma agat de ei, insa eu n-am un demaraj asa de puternic, si daca m-as fi bagat as fi tras si plutonul dupa mine stricand o caratura buna. Asa ca am preferat sa stau in grupul 2. Grup care de-a lungul cursei s-a micsorat pana la 7 oameni. Baietii nu s-au lasat batuti, Frunzeanu a bagat niste sprinturi bune. 


      Pe la sfarsitul cursei m-am plictisit si i-am facut semn jupanului Basso sa mergem, am atacat si am mers in 2 pana la final. Locul 6 cred, la fel ca anul trecut dar a castigat Dinamo, asa m-a invatat antrenorul sa zic.
       Trebuie sa ii multumesc lui Filip pentru rotile imprumutate.
       Bravo ZoZo, Cancellara din Marosvasarheli. Felicitari si lui Gache cel tenace pentru locul 3 la juniori.


       Duminica as fi putut sa merg la criteriul lui Pitrack, dar mie imi place mai mult la munte decat la Bucuresti, deci am preferat Surmont MTB Challenge la Azuga. Numai super trasee pe aici. Surmont ofera 3 trasee, l-am ales pe cel mijlociu (36km). Nu, nu fac sandbagging! Din cate stiam eu traseul lung ar fi avut multe zone de impins, pe care as fi vrut sa le evit, insa n-am scapat de ele nici la traseul mediu.
       Pe deasupra, traseul lung era si foarte tehnic in coborare si acum am obiective importante la sosea si nu e momentul sa risc aiurea. Soseaua are prioritate, la MTB sunt hobby. Unii sunt prostuti si nu inteleg dar “ata ete”…


       Am plecat destul de din spate, a trebuit sa ma lupt cu toata lumea cateva minute pana sa ajung printe primii. Ritmul destul de rapid era dus de un tanar sprinten de la Elefant Bike Club.
       Odata ce a crescut inclinatia drumului am marit viteza in ideea de a ii lua pe Filip, Dima si Attila dupa mine ca sa castige secunde fata de adversarii lor de la categorie. A ramas numai Dima, dar care a intampinat niste probleme si a ramas in urma. Nu a contat ca toti au luat locul 1 la categoriile lor, s-au descurcat si fata smecheria asta.
        Restul cursei l-am facut alergand dupa ciclistii de la tura lunga (care plecasera cu 5 minute inaintea mea) si am reusit sa prind chiar si pe unii foarte buni. Dupa ce s-au separat traseele am mers inchipuindu-mi ca e cineva dupa mine, dar foarte incet la vale sa nu risc deloc sa cad sau sa stric bicicleta.


         La general pe 2 a venit Filip si pe 3 Attila Malnasi.
         Traseul a fost foarte frumos cum am zis mai sus, numai urcare abrupta sau coborare tehnica, dar slab marcat din pacate. 27.5 s-a lipit foarte bine pe traseul asta noroios, nu stiu de ce n-au facut din prima mtb-urile asa…


         A fost un weekend destul de tare, curse scurte dar intense, urmeaza sa imi iau doua zile mai usoare, maine un doua ore pe plat si poimaine o ora jumate.
         
Adrian Nitu

       

No comments:

Post a Comment