Salut
drag cititor!
Daca urmaresti acest blog de mai mult timp trebuie sa fii putin curios sa citesti aceasta prima experienta de concurs pentru mine in 2017.
Am ales sa particip la concursul de la Poiana Brasov si pentru ca acum mi-a permis timpul sa dau mici ture seara de o ora – o ora jumate, facute in special pentru controlul greutatii deci nimic prea intens, dar mai ales pentru ca este primul de MTB organizat de Alex Ciocan. Mi-a fost starnit interesul sa vad ce-i poate pielea pe taramul asta, putini stiu ca Livada cu ciresi ar fi trebuit la inceput organizat de mine alaturi de Alex, probabil nici Simona care sigur citeste aici.
Traseele insemnau parcurgerea unei ture unice o data, de doua sau trei ori. Am ales doua ture din respect de sine desi picioarele s-au inmuiat cand au auzit de concurs mai lung de doua ore. “Ce-am fost si ce-am ajuns” vorba VP-ului FRC Catalin Sprinceana, si el un pic cam obosit in timpul cursei.
Oricum am trezit suspiciuni de sandbagging si la 2 ture, cum expresia “stai linistit ca sunt praf” este utilizata exhaustiv pe la noi nu prea m-am folosit de ea si am lasat faptele sa vorbeasca.
Daca urmaresti acest blog de mai mult timp trebuie sa fii putin curios sa citesti aceasta prima experienta de concurs pentru mine in 2017.
Am ales sa particip la concursul de la Poiana Brasov si pentru ca acum mi-a permis timpul sa dau mici ture seara de o ora – o ora jumate, facute in special pentru controlul greutatii deci nimic prea intens, dar mai ales pentru ca este primul de MTB organizat de Alex Ciocan. Mi-a fost starnit interesul sa vad ce-i poate pielea pe taramul asta, putini stiu ca Livada cu ciresi ar fi trebuit la inceput organizat de mine alaturi de Alex, probabil nici Simona care sigur citeste aici.
Traseele insemnau parcurgerea unei ture unice o data, de doua sau trei ori. Am ales doua ture din respect de sine desi picioarele s-au inmuiat cand au auzit de concurs mai lung de doua ore. “Ce-am fost si ce-am ajuns” vorba VP-ului FRC Catalin Sprinceana, si el un pic cam obosit in timpul cursei.
Oricum am trezit suspiciuni de sandbagging si la 2 ture, cum expresia “stai linistit ca sunt praf” este utilizata exhaustiv pe la noi nu prea m-am folosit de ea si am lasat faptele sa vorbeasca.
foto: Andrei Colotelo
Deci
plimbarica, fara pretentii doar de distractie. Pe un traseu care ar fi bagat
Teleferic Challenge in top-ul preferatelor mele si pe care sigur faceam treaba
in zilele bune, pentru ca are fix ce imi place, vreo 2 urcari mai lungi si
grele. Coborari non-tehnice dar nici sa trebuiasca sa dai la pedale pe ele, cu
cateva posibile capcane pentru neatenti.
Dupa start am vrut sa ma testez sa vad pe unde stau, am inceput sa ma gandesc, “hm, asa se fuge la tura medie? Pai cu 200-250km saptamanal intru din nou in joc” dar nu sunt asa sigur ca ar trebui, ar fi ca si cum as retrograda, ma gandesc si promit ca o sa fac doar ce imi place.
foto: Andrei Colotelo
Vine prima coborare, una de viteza mare zic, dar unde mergeai peste genul ala de pietris pe care daca iti luai viteza prea mare iti trebuiau oarecare cunostinte sa opresti in siguranta. Am inteles ca s-au indreptat cu cauciucurile spre cer cativa baieti pe aici. Defapt nici eu nu mai aveam mult la gardul/balustrada aia unde era viraj la dreapta, noroc ca am indreptat privirea spre traiectoria corecta si am scos piciorul.
Urcarea pe drum, foarte frumoasa, fix ce-mi place. Apoi am ajuns la o bariera...inchisa pe unde trebuia sa te strecori printr-un spatiu de 50cm, c-mon dudes...
Dupa start am vrut sa ma testez sa vad pe unde stau, am inceput sa ma gandesc, “hm, asa se fuge la tura medie? Pai cu 200-250km saptamanal intru din nou in joc” dar nu sunt asa sigur ca ar trebui, ar fi ca si cum as retrograda, ma gandesc si promit ca o sa fac doar ce imi place.
foto: Andrei Colotelo
Vine prima coborare, una de viteza mare zic, dar unde mergeai peste genul ala de pietris pe care daca iti luai viteza prea mare iti trebuiau oarecare cunostinte sa opresti in siguranta. Am inteles ca s-au indreptat cu cauciucurile spre cer cativa baieti pe aici. Defapt nici eu nu mai aveam mult la gardul/balustrada aia unde era viraj la dreapta, noroc ca am indreptat privirea spre traiectoria corecta si am scos piciorul.
Urcarea pe drum, foarte frumoasa, fix ce-mi place. Apoi am ajuns la o bariera...inchisa pe unde trebuia sa te strecori printr-un spatiu de 50cm, c-mon dudes...
foto: Brindusa Mutoiu
Vine
si urcarea abrupta, participanti bunicei faceau pushbike dar eu m-am hotarat sa
vad cat merge pe ea. Am urcat cam 80% ceea ce nu cred ca e rau, Edy Kubat care
era langa mine a urcat un pic mai mult dar el are vreo 40kg si pinioane Sram
Eagle.
Pe unul din sectoarele de asfalt intalnesc o voluntara care apara cu abnegatie siguranta sportivilor intreband un sofer de ce pula ei nu opreste.
Pe o alee pietonala aproape de finish un trecator voluntar incetineste sportivii intr-o zona cam periculoasa, intrai de la soare in umbra si nu vedeai randurile de trepte care urmau, sau cel putin eu cu farurile mele nu le-am vazut.
Am reusit sa incetinesc fara probleme peste trepte, but wait, there’s more, ieseai print-o cale serpuita printre tarabe care vand cacardele din alea de “artizanat” bine ca n-a iesit nimeni de acolo cu vreo blana de oaie la roata, strapuns de un creion de-ala mare sau impiedicat de pitici.
foto: Brindusa Mutoiu
Pe unul din sectoarele de asfalt intalnesc o voluntara care apara cu abnegatie siguranta sportivilor intreband un sofer de ce pula ei nu opreste.
Pe o alee pietonala aproape de finish un trecator voluntar incetineste sportivii intr-o zona cam periculoasa, intrai de la soare in umbra si nu vedeai randurile de trepte care urmau, sau cel putin eu cu farurile mele nu le-am vazut.
Am reusit sa incetinesc fara probleme peste trepte, but wait, there’s more, ieseai print-o cale serpuita printre tarabe care vand cacardele din alea de “artizanat” bine ca n-a iesit nimeni de acolo cu vreo blana de oaie la roata, strapuns de un creion de-ala mare sau impiedicat de pitici.
foto: Brindusa Mutoiu
Am
inceput si tura a doua si pe la pragul de 2 ore am intampinat niste probleme
energia, cred ca aveam glicemia mai mica decat diametrul rotii. Era frumos traseul dar a trebuit sa o iau pe
cel mai scurt drum spre finish. Imi trebuie niste rezistenta sa ma bucur asa
cum trebuie de turele putin mai lungi. In plus, urma sa merg seara la o nunta iar apoi la servici la 05:30.
Felicitari Alex C. si hotel Teleferic pentru organizare, RGT stim cu totii cam ce inseamna, la Teleferic am mai fost si am vazut ca e treaba serioasa acolo, m-am asteptat la un eveniment grozav si nu am fost dezamagit.
Drumuri bune,
Adi
Felicitari Alex C. si hotel Teleferic pentru organizare, RGT stim cu totii cam ce inseamna, la Teleferic am mai fost si am vazut ca e treaba serioasa acolo, m-am asteptat la un eveniment grozav si nu am fost dezamagit.
Drumuri bune,
Adi
No comments:
Post a Comment