Sambata trecuta
a fost Road Grand Prix, etapa desfasurata in Boldesti Scaieni. A fost de
departe cea mai grea din seria evenimentelor organizate de Alex Ciocan. Multa
lume inclusiv Alex m-a indicat drept favorit, insa datorita traseului eu am
stiut ca nu va fi chiar asa simplu. O cursa cu 800m diferenta de nivel dispusi in catarari de
2.8km si cu ultima urcare la 17km distanta de final nu poate fi considerata
“montana”, ci seamana mai degraba cu o clasica sau cu jumate de campionat mondial.
Ziua nu putea
incepe mai prost pentru mine, cu o durere de stomac insuportabila de la 4
dimineata. Va aduceti aminte ca am avut probleme la burta si acum o luna la
Cluj. Daca se intampla si a 3-a oara merg la servis.
Nici nu stiam
daca o sa pot sa iau startul. M-am chinuit totusi sa mananc si am plecat la
start. Spre norocul meu mi-a trecut cu 15min inainte de start, slava Domnului!
Luam startul
festiv ce consta intr-o bucla prin orasel si apoi drept in deal. Ocup prima
pozitie si urc la ritmul meu. Nu a fost atac, a fost ritmul cu care sunt
obisnuit de la antrenament si pe care stiam ca il duc fara probleme.
Simt pe
cineva in dreapta mea. Ma asteptam sa fie Grosu dar este defapt Stancu, care
trece in fata si ma “ataca” pret de vreo… 10.3m. Il depasesc si il curat
imediat, faza care mi-a amintit de o scena dintr-un film, “oy, that’s not a
knife, this is a knife, jap!”, de ma bufnea rasul printre gafaieli.
Trec prin
dreptul cramei, adica in varful catararii singur, plutonul urmand la vreo 30
secunde. Imi iau rimul meu lipsit de riscuri pe zona cu gropi si cu drum ingust
si ii astept odata ce se termina coborarea.
Mergem putin
grupati si apoi apar atacuri in zona de plat. Unul, al doilea.. apoi intervin
si eu si intru intr-o evadare de 5 oameni ce parea sa aiba potential. Eu,
Norbert, Tintea, Frunzeanu si Crista, toti sportivi buni si de la echipe
diferite, 2 Dinamo 1 Petrolul 1 Giant 1 Bikexpert. In mod normal erau putini
oamenii din pluton care ar fi trebuit sa traga dupa noi.
Incepem a doua urcare si colegul Norbert da de
greu, muntele nefiind specializarea lui. Ramanem patru si urcam la viteza celui
mai slab dintre noi pentru a ramane grupati. Asa sunt evadarile, ca un lant care
e la fel de slab ca cea mai slaba veriga. Ne apropiem de finalul urcarii si
Frunzeanu mareste viteza. Unde se grabeste? Ah! Am si uitat! Exista premiu pentru
cel mai bun catarator. Asa preocupat am fost sa mearga bine caratura incat
am omis lucrul asta. Nu e nimic! Castig eu urmatorul sprint.
Reintram
pe plat si trebuie sa recastigam timpul pierdut in deal. Ii incurajez pe
colegii de fuga si ii “cert” cand o lasa sub 42-43 la ora. Din cate am inteles
aveam peste un minut avans, ceea ce parea promitator. Oare care dintre colegii
evadatilor au tras plutonul? Pacat, am fi putut avea un podium complet de
Ploiesti.
Prima parte
a celei de-a treia urcari o fac la ritmul evadarii, apoi vad ca se apropie un
grup din spate. Imi dau seama ca nu mai are rost actiunea noastra si ma reped
sa iau al doilea sprint in urcare. Sunt ultimul prins la capatul coborarii si
reintru in pluton. Imediat incep sa atace pe rand 2 sportivi care sunt lasati
sa plece.
Incepem ultima urcare unde impun un ritm tare
pentru a scapa de o parte dintre adversari, dar nu la fel de tare cat as fi
vrut pentru ca ma incercau niste crampe. Poate ca nu castig, dar macar sa ii
chinui bine pe ceilalti :D
Zburam
la vale cu 75 la ora si evitam masinile care urca din sens invers (da, stiti
voi politia, tipii aia care vegheaza la siguranta tuturor participantilor la
trafic? N-au vrut sa inchida un drum de tara) si prindem evadatii. Ramanem pana
la urma un grup de patru: eu, Grosu, Crista si Stancu. Daca as fi fortat ceva mai
tare in dreptul cramei acum am fi fost chiar trei.
Ne
pregatim de sprint. Sa intru pe dreapta mai aproape de Grosu dar cu riscul de a
fi blocat sau pe stanga, mai expus, dar cu trasa libera? E sprint! Nu e timp de
gandire! E doar actiune! Ma bag pe stanga, intru in vant si termin pe 3!
Sunt multumit! Cursa a fost super faina
si am fost foarte combativ. Mereu in fata si primul in catarari! Am si castigat
premiul pt cel mai bun catarator (un echipament foarte fain de la Rose) se
putea…
As vrea
sa fie mai multe curse pe care sa le pot aborda asa. Poate mai face Alex, poate chiar una la fel dar cu traseul invers,
ca tot ii ziceam ca ar fi mai interesant si ar da un plus de siguranta pe
coborare. Road Grand Prix Reverse J Eu unul sunt
recunoscator pentru organizare.
Adrian Nitu
No comments:
Post a Comment