Prima Evadare - Bucuresti

      A trecut si cel mai mare “maraton” de ciclism cross-country din Europa de est, cel mai acut suvenir pe care il resimt cum scriu aici e febra musculara la tricepsi si…la degetele mari, veti intelege mai tarziu de ce.
      La fel ca anul trecut si un an inainte am optat sa folosesc ciclocrosul, desi in fiecare an zic ca e ultima data cand o fac.

      Sa mergi competitiv pe traseul ala pe un ‘cross trebuie sa fii un tip dur, motivele mele ar fi sa concurez in pozitia familiara de pe cursiera ( intrucat 99% din antrenamente le fac pe cursiera) si sa simt cat de cat cum sunt cursele de sosea pe piatra cubica, plus ca Giant nu avea niciun reprezentant la categoria respectiva.

      Astfel ca la ora 10 am pornit la ghidonul unui Giant TCX (pus la dispozitie de catre dl. Ciocan caruia ii multumesc) alaturi de 2900 oameni. Start rapid bineinteles, fac gresala mea veche de a astepta sa clipsez pedala inainte sa sprintez si asta ma costa vreo 30 de pozitii in 3 secunde :)

      Prind rapid fruntea cursei ma asez in primii 15 si vad ca Plesea si Basso, ambii participanti la ciclocross ataca ca la sosea, “n-au de cat” ma gandesc eu si ma asez intre mtb-isti cu speranta ca ii voi prinde.

       Trecem centura oarecum compact si apoi intram pe o poteca si pe un drum ingust, aici au loc cateva ruperi, eu sunt undeva pe 10-15 si nu pot sa depasesc, Basso scapa in fata alauri de primii.

        Intram pe drumurile late si netede de pamant unde ciclocrosul fuge bine, ma pun in fata unui grup in care erau Filip, Frunzeanu, Dima, Gyorgy, Rosioru si inca 5-6 ciclisti buni dar care nu prea aveau chef sa duca trena. O calc bine si chiar ii las la cateva zeci de metri in spate pe zonele de viteza.

       Vine un viraj la stanga pe care il iau larg si roata de fata mi se intepeneste intr-o balta, pun piciorul jos scot bicicleta din noroi dar intre timp m-au depasit 3-4 oameni, ii prind inapoi rapid si mergem impreuna pana iar apare niste noroi de sub rotile celui in plasa caruia stateam ce ma trimite la intalnire cu pamantul, de data asta mi-am belit si genunchiul ( care ma doare acum, am uitat sa zic!) ma prinde si Plesea si merg in plasa lui pe zona neteda de la palatul Ghica, Plesea merge ca motoreta pe plat dar nu este tehnic asa ca ramane in urma indata ce drumul se serpuieste.

       Il prind pe Filip pe bucata scurta de asfalt de dupa balta si mergem ceva impreuna. Dupa Ghermanesti cred, intru pe o poteca super denivelata, bicicleta facuta din aluminiu rigid cu 0mm de suspensie si cu cauciucuri umflate de 3 ori mai tare ca unele de masina pur si simplu nu sta pe pamant, mergeam cu 10-15 la ora, ii fac loc lui Filip sa treaca si ma deplasez cum pot, de la atata strans si intors la ghidonul ‘crossului naravas m-am ales cu febra la degete (nu stiam sa exista asa ceva) si cu frecaturi in palme.

       De aici pana la final zonele alunecoase cu noroi erau tot mai frecvente, ori cadeam ori incetineam aproape de tot, dand ocazia de a ma depasi celor cu mtb, sacaitor de frustrant! Mai erau zonele de drum intins, dar drumul era pietruit si ghidonul meu era ca un pickhammer iar contractia concentrica imi obosea gambele. Pur si simplu nu aveam cum sa merg cat de tare puteam pentru ca pierdeam controlul.

       Merg spre final intr-un grup din 4 mtb-isti alaturi de care si finalizez cursa la 2:30 de castigatorul de la ciclocros Basso. Mi-am imbunatatit timpul fata de anul trecut cu 7 minute (s-a si scurtat putin traseul) desi drumul a fost mai greu de data asta. Si Basso si-a imbunatatit timpul dar cu 4 minute, la anul poate il bat intr-un final, daca mai fug! :)) Bravo lui e un meserias pe ciclocros, a aratat asta si la campionatul national de anul trecut si are un super bike.

      Eu din nou, nu stiu daca o sa mai merg pe ciclocros, e o cursa foarte distractiva si pe mtb as putea sa ma simt mai bine in timpul ei si sa am rezultat mult mai bun in clasamentul general…

     Cam asa pot rezuma eu participarea la Prima Evadare, care a devenit mai mult decat un concurs e ca o sarbatoare a mtb-ului care anunta turele, antrenamentele si cursele frumoase ce or sa aiba loc in timpul verii.

      Pentru clasarea pe podium am fost rasplatit cu 300euro, da, sigur ca se poate, la atatia contribuabili se pot da premii mari!

       Urmatoarea cursa unde ne vedem va fi Road Grand Prix in Boldesti Scaieni, Prahova, sub organizarea lui Alex Ciocan. Traseul parcurge catarearea de la crama Seciu, deal pe care il stiu ca pe poezie asa ca poate o sa fiu si eu acolo in fata…

Adrian Nitu