Desi nu era inscrisa initial in calendarul
RGT, etapa a doua a constat intr-o competitie noua sub forma unui circuit urban
in orasul Mioveni. Alex a organizat acest criteriu la initiativa lui Jughi,
multumita caruia am ajuns sa vad cam tot judetul Arges. Mioveni “la ville de
Dacia” arata binisor si nu are aspect de oras industrial.
Din cate am inteles aveau programat alt traseu cu o urcare spre uzina Dacia pe care nu l-au mai putut folosi. Natura traseului a ramas aceeasi, 1h 30’ + 1 tur pe circuit cu o urcare abrupta dar scurta dupa care o coborare rapida urmata de un viraj greu la stanga. In rest fals plat si coborari usoare.
Efortul organizatoric a fost laudabil intrucat acest tip de trasee sunt foarte greu de securizat si pot aparea probleme neprevazute. De exemplu inainte de start benzile de marcaj fluturau prea mult pe traseu si ar fi incurcat ciclistii, stiu si eu cum e sa te gandesti la orice lucru maruntel care ar putea sa-ti strice cursa.
Am stiut din start ca nu ma favorizeaza in vreun fel circuitul, ok are catarare, dar are 300m catararea, o trece oricine strange putin din dinti. Pentru mine nu era mare diferenta daca ar fi fost complet plat. Primele 2-3 ture am stat stand-by sa vad ce fac ceilalti, sa mai treaca cursa, sa se mai curete lumea.
Au inceput atacurile serioase, Valentin Rosoaga a fost primul care a luat avans. Din plutonul in care ma aflam a mai atacat si fostul meu coleg Norbert Szabo, care chiar daca a mai slabit tot are un demaraj puternic. S-a intamplat dupa virajul dificil, l-am scapat pe coborarea usoara unde batea vantul din fata. Am aruncat ochii la computer si arata peste 500w, evident ca nu o mai duceam mult asa, deci am facut cu cotul sa vina altcineva la trena, cine a urmat nu mai stiu dar l-a pierdut si el.
Tura urmatoare aud la Frunzeanu ca in felul asta n-o sa ii mai prindem niciodata pe cei din fata.iar cateva minute mai incolo ataca si el. Eram mai in spate in plutonul de 6-7 oameni si ma asteptam sa remonteze cineva dar asta nu s-a intamplat. S-a mai dus unul...
Doar putini duceau trena din grupul in care ma aflam, restul erau ori cotetari ori colegi de-ai celor evadati (HC). Am incercat sa atac de vreo 2 ori cu Filip, dar unde sa faci diferenta ca pe mini-urcare era plin de oameni prinsi din urma si ori trebuia sa lasi pedala ori sa faci S-uri si daca luai un 3-4m avans ii pierdeai si cei din urma iti intrau inapoi in trena. In rest nu aveam unde sa pun calitatile mele in practica, pe fals plat pur si simplu nu eram suficient de puternic sa ii rup pe ceilalti.
In penultima tura pe virajul dificil la stanga rotile lui Adi Moroiu aluneca si fac un scartait parca de masina. Adi se rostogoleste si din fericire scapa aproape nevatamat. Dar pe unul ca mine care concureaza doar de distractie si nu isi asuma niciun risc chestia asta ma face sa las un spatiu de siguranta intre cei din grupul meu. Datorita acestui fapt nu m-am mai implicat la sprintul final care era imediat dupa viraj. Cam periculos si si-asa nu mai aveam chef.
Tot m-am plans eu pana acum ca n-am avut loc sa ma “dezlantui” dar am reusit un loc 3 la categorie la final, ceea ce e destul e ok.
Urmeaza sa concurez aproape in fiecare weekend in saptamanile urmatoare, ceea ce ma ajuta sa-mi definesc forma pentru RGT Sinaia si RGT Eroica, dar trebuie sa se termine naibii si ploile astea sa pot sa leg niste antrenamente serioase si in timpul saptamanii, sau poate ar trebui sa ma apuc si eu de spinning?
No comments:
Post a Comment