Dupa balamucul de la Prima Evadare nu eram asa
dornic sa revin pe offroad. As fi avut o oportunitate foarte interesanta la
sosea la Salaj Velo Tour. Dar nu am gasit o solutie viabila in ce priveste
transportul si nici nu e o idee prea buna sa megi la sosea pe cont propriu. Ar
fi fost mai “pentru mine” cursa de acolo dar asta e, poate alta data.
Am ales participarea traditionala la Maratonul Vinului de la Urlati, un eveniment local ajuns la a 6-a editie care de cativa ani pastreaza acelasi format al traseului, ceea ce e cam pacat ca se mai plictiseste lumea. La editia 1 si 2 a avut traseu fara ture, dar in 2013 pentru a evita noroiul s-a creat bucla pe care s-a tinut concursul si anul asta. Salut decizia de a muta concursul de la data traditionala de inceput de iunie la aceasta data. Vremea a fost optima si caldura pe dealurile expuse poate fi periculoasa.
Dupa startul pe urcarile usoare din oras se intra direct in cea mai lunga urcare din traseu. Am reusit sa ma mentin in fata la intrarea pe offroad. Apoi niste baieti poate preea grabiti au intetit ritmul dar eu n-am iesit de la plasa stiind ca urmeaza un gat abrupt in care daca intrii prea obosit ramai acolo si pierzi contactul.
Dupa partea abrupta am ramas cu Jughi si cu Coliba. Mi-ar fi placut sa ramanem asa pana la final dar pe plat ni s-au alaturat mai multi. Eu ma simteam ok, nu trebuia sa ma chinui sa stau acolo, am si dus o trena destul de tare odata, dar simteam ca nu prea am putere la demaraje si imi era greu sa pedalez ridicat din sa.
Trebuie sa mentionez ca un alt motiv pentru care ma gandeam serios la cursa de sosea mentionata mai sus e ca nu aveam deloc protectie anti-pana. Defapt deloc pe spate si o camera cu cateva grame de solutie pe fata. Sper sa isi gaseasca rezolvare problema asta inainte sa vina alte curse de mtb mai importante. Ca masura de siguranta am umflat rotile la 2.4BAR si am coborat cu grija.
Revenind la Marvin, au urmat sectoarele de urcari scurte urmate de coborari. La vale nu doar ca eram paranoic sa nu sparg dar rotile umflate tare ricosau pe bolovani si trebuia sa fiu atent. Traseul pare inofensiv dar daca cazi de avariezi serios acolo.
Avand in vedere ca trebuia sa sacrific cateva secunde la sectoarele de coborare am pierdut atacul decisiv si am mers singur mai toata cursa.
Abia in tura a 3-a, chiar daca timpul inregistrat a fost mai mare eu m-am simtit mai bine si am inceput sa “citesc” traseul mai bine.
Locul 2 la categorie la final. Castigatorul, Ciprian Comisan a mers foarte bine, asa ca nu am de ce sa ma oftic. Si ceilalti adversari au fost redutabili deci e un loc 2 destul de satisfacator, dar tot primul dintre looseri raman.
De la Giant am mai avut un podium
prin locul 1 al lui Filip care se pare ca se intelege destul de bine cu noua
lui bicicleta verde.
In incheiere vreau sa comentez decizia mea in materie de protectia a capatanii care a ridicat cateva semne de intrebare. E ok casca Giro Air Attack , nu e de contratimp. Te ventilezi bine, se poate folosi si pe urcari. Vizorul se poate scoate si se monteaza invers pe magneti. Dar in continuare o sa o folosesc mai mult pentru evenimentele de viteza.
Bafta!
Adi
Am ales participarea traditionala la Maratonul Vinului de la Urlati, un eveniment local ajuns la a 6-a editie care de cativa ani pastreaza acelasi format al traseului, ceea ce e cam pacat ca se mai plictiseste lumea. La editia 1 si 2 a avut traseu fara ture, dar in 2013 pentru a evita noroiul s-a creat bucla pe care s-a tinut concursul si anul asta. Salut decizia de a muta concursul de la data traditionala de inceput de iunie la aceasta data. Vremea a fost optima si caldura pe dealurile expuse poate fi periculoasa.
Dupa startul pe urcarile usoare din oras se intra direct in cea mai lunga urcare din traseu. Am reusit sa ma mentin in fata la intrarea pe offroad. Apoi niste baieti poate preea grabiti au intetit ritmul dar eu n-am iesit de la plasa stiind ca urmeaza un gat abrupt in care daca intrii prea obosit ramai acolo si pierzi contactul.
Dupa partea abrupta am ramas cu Jughi si cu Coliba. Mi-ar fi placut sa ramanem asa pana la final dar pe plat ni s-au alaturat mai multi. Eu ma simteam ok, nu trebuia sa ma chinui sa stau acolo, am si dus o trena destul de tare odata, dar simteam ca nu prea am putere la demaraje si imi era greu sa pedalez ridicat din sa.
Trebuie sa mentionez ca un alt motiv pentru care ma gandeam serios la cursa de sosea mentionata mai sus e ca nu aveam deloc protectie anti-pana. Defapt deloc pe spate si o camera cu cateva grame de solutie pe fata. Sper sa isi gaseasca rezolvare problema asta inainte sa vina alte curse de mtb mai importante. Ca masura de siguranta am umflat rotile la 2.4BAR si am coborat cu grija.
Revenind la Marvin, au urmat sectoarele de urcari scurte urmate de coborari. La vale nu doar ca eram paranoic sa nu sparg dar rotile umflate tare ricosau pe bolovani si trebuia sa fiu atent. Traseul pare inofensiv dar daca cazi de avariezi serios acolo.
Avand in vedere ca trebuia sa sacrific cateva secunde la sectoarele de coborare am pierdut atacul decisiv si am mers singur mai toata cursa.
Abia in tura a 3-a, chiar daca timpul inregistrat a fost mai mare eu m-am simtit mai bine si am inceput sa “citesc” traseul mai bine.
Locul 2 la categorie la final. Castigatorul, Ciprian Comisan a mers foarte bine, asa ca nu am de ce sa ma oftic. Si ceilalti adversari au fost redutabili deci e un loc 2 destul de satisfacator, dar tot primul dintre looseri raman.
In incheiere vreau sa comentez decizia mea in materie de protectia a capatanii care a ridicat cateva semne de intrebare. E ok casca Giro Air Attack , nu e de contratimp. Te ventilezi bine, se poate folosi si pe urcari. Vizorul se poate scoate si se monteaza invers pe magneti. Dar in continuare o sa o folosesc mai mult pentru evenimentele de viteza.
Bafta!
Adi
No comments:
Post a Comment