Riders Club - Ziua B, Road Grand Tour - Drumul Vinului

     Weekend-ul trecut mi-am facut debutul in acest sezon cu mtb la Riders Club - Ziua B sambata la Cernica si duminica sosea la Road Grand Tour – Drumul Vinului pe Seciu. In anii trecuti in perioada asta deja bifasem niste competitii dar de data asta m-am antrenat intens in ultimile doua luni asa ca m-am aflat intr-o forma rezonabil de buna pentru Aprilie, dar nu suficient de buna sa targetez doua concursuri in acelasi weekend din prima, asa ca m-am orientat mai mult spre Drumul Vinului unde ma avantaja traseul.

ZIUA B

     Ziua B e o ocazie buna sa incepi un an nou, aceeasi atmosfera prietenoasa de la Riders Club, traseu de 38km plat prin padure totul intr-o zi cu vreme excelenta. Evident nu am plecat cu ganduri prea mari, important era sa nu ma solicit prea tare si sa nu cad. Dupa startul fictiv m-am pozitionat corespunzator in fata plutonului iar cand s-a plecat la viteza mare pe soseaua de la iesirea din Pantelimon mi-am pastrat pozitia la intrarea in padure. Pozitionarea la start si la intrarea in padure e foarte importanta la tipul asta de concurs.

    Desi era foarte frumos afara ploile din ultima vreme au deteriorat traseul sub forma baltilor sau zonelor alunecoase. Eu nici macar nu m-am deranjat sa imi pun cauciucurile adecvate, era prea mare bataie de cap. Aveam niste Schwalbe Thunder Burt de uscat care alunecau la orice sleau. La un moment dat mi-am pierdut pozitia pentru ca a trebuit sa pun piciorul jos pentru a evita o alunecare. M-a depasit un grup condus de un junior care cand i-am prins eu cam slabise viteza si bloca poteca.

    I-am depasit cand am prins loc iar apoi am trecut cu grija peste radacinile umede de pe poteca care mergea pe langa lac. A urmat perioada in care membrii grupului ( Antonio Vieru, Ciprian Rosca, Filip Grigorescu, Andrei Cojanu, Bogdan si Adrian Dumitru) au tot jonglat ba in fata ba in spate.
    Stiam traseul de anul trecut, si ma asteptam sa vina o zona expusa vantului undeva pe langa autostrada. Acolo e singurul loc unde am atacat. Asa de curiozitate, am ramas singur dar nu pentru multa vreme. Dupa mine au venit Filip si Dumitru bros.

   Pe ultimii km in “calvarul” de a evita lovirea concurentilor de la traseul scurt, mi-a intrat un bat la schimbatorul de spate. Cum numai un idiot ar risca sa strice un schimbator XX pe traseul de la Cernica m-am oprit si am scos batul cu mana. Am pierdut contactul cu grupul cu care mersesm dar i-am apropiat pe ultimii 2-3 km prin ierburilea alea de langa lac. Nu i-am mai prins, ba chiar am mai pierdut niste secunde gratie unor derapaje nedorite pe pietrisul dinspre finish. Locul 5 a final, poate mergea un loc 3...

DRUMUL VINULUI

    La fel ca Ziua B si Drumul Vinului da startul seriei careia apartine, anume Road Grand Tour. Anul asta am ales sa particip in acest campionat la categoria Amatori. Daca cineva doreste detalii cu privire la acest aspect, pot sa scriu o postare intreaga numai pe tema asta.

      Drumul Vinului are ca atractie principala urcarea de 3km spre Crama Seciu, acesta este si locul unde m-am antrenat destul de des in ultimile luni. Nu stiam exact la ce sa ma astept de la cursa asta, fiind prima din an dar cu siguranta nu ma asteptam sa merg rau.
      Traseul de 93 km cu 12 km de urcare impariti in repetarea urcarii amintite mai sus de 4 ori nu e cea mai buna alegere sa incepi un sezon de sosea. Inainte aveam “Dragoanele”, atunci luam in deradere circuitele alea, dar uite ca erau si alea bune de ceva.
       M-am bucurat mult sa vad mai multa lumea la sosea, cred ca si un record de participare. Nu stiu cifra exacta dar trebuie sa fi fost in jur de 350 de participanti.

        Startul urma sa fie neutralizat pana dupa zona de coborare pentru a exita gramezile de oameni si biciclete. Toata lumea asta noua de care spuneam mai sus din pacate nu stie sa mearga in pluton. In loc de critici inutile, e de datoria celor care stiu sa ii invete pe ceilalti. Nu e mare lucru sa mergi in pluton si nu trebuie sa fii speriat de bombe. Urmezi 3 reguli si ar trebui sa fii ok: nu stai prea aproape de ceilalti, nu franezi brusc, nu schimbi brusc directia de mers.
       Imediat dupa start, o fata a blocat drumul pentru ca se uita la pedala si nu reusea sa se clipsese. Corect e sa pedalezi in continuare...bajbai cu piciorul pana intra din mers. Apoi au urmat niste situatii tensionate, opriri si chiar si o cazatura. Lumea era tensionata la maxim.
      Trecem de baracile de la Petrom si dupa virajul la 90c la dreapta se pleaca destul de tare. “ce ba s-a dat startul?” se alarmeaza cineva de langa mine. Nu, nu se daduse inca startul, plutonul s-a oprit, eu am trecut in fata prin sant si apoi s-a dat startul.

      Abia asteptam sa vina prima urcare sa scap de purcoiul asta de oameni. Si a venit si a fost foarte intensa am ramas doar 8 oameni in grup. Dupa coborare pe zona de plat in vant grupul de care apartineam a decis sa faca “morisca”, daca nu stiti ce e aia din comentariile lui Alex de la Eurosport sa stiti ca e o tactica aplicata cand vantul de fata e puternic, fiecare ciclist duce trena doar o secunda-doua, viteza grupului ramanand ridicata. Eu eram in dificultate pe plat, pulsul rar scadea sub 160. Nu imi gaseam deloc ritmul.
      Urcarea a doua. Pe prima parte ne-au mai prins din spate cativa dar s-au curatat pe partea a doua, dupa coborare. Compozitia grupului a ramas aceeasi. De data asta s-a coborat foarte tare, eu am inregistrat aproape 82km/h. Doar o singura data am franat asa cum releva din grafic, la acea curba cu “stop” dar raportul 50-11 nu prea mi-a ajuns si am dat putina distanta. Am remontat deficitul dar iarasi mi-era greu pe vant. Ce-i drept m-am antrenat intens pe urcari dar pe vant de fata deloc, poate am facut un compromis prea mare.

   Urcarea a treia. La fel ca in tura precedenta pe primele pante s-au lipit cativa ciclisti din urma, dar s-au dezlipit pe pantele de 10-12% ce au urmat. Urcarea am dat-o fara probleme, chiar am stabilit un nou KOM pe segmentul de urcare 7:08 alaturi de Marian Frunzeanu (acum ma mananca sa vad daca o sa pot anul asta sub 7 min) si inca un KOM pe segmentul de urcare + coborare, acesta stabilit singur.

      Cu toate astea chinuiala pe plat a continuat. Am vazut niste tactici defectuase de la Tusnad care i-au si costat podiumul. In loc sa atace cu inca doi de la echipe diferite si sa o duca pana la final au preferat sa isi bage colegii in vant. I-am asigurat pe membrii evadarii ca ar trebui sa se calmeze ca in felul asta o sa castige Plesea, ceea ce s-a si intamplat :)).
      Eu m-am rupt cu 6 km inainte de finish datorita unor crampe care apareau cand fortam. E un fel de traditie asta pentru mine in ultimii ani. Primele curse intense pe caldura imi dau crampe. Imi mai trebuia doar putin si ajungeam cu ei la urcare situatie in care rezultatul final ar fi fost mult mai bun.
      In timp ce ma gandeam daca a fost sau nu o prostie sa merg la Ziua B m-au prins din urma Atilla Malnasi si Stefan “Basso” Morcov. Malnasi a atacat, dar oricum nu mai aveam chef sa ma duc dupa el.

     Am inceput cu Basso ultima ascensiune si am incheiat-o singur pe locul 8 la general si locul 1 la categoria amatori 19-29. Pe podium nu m-ati vazut pentru ca regula la RGT spune ca daca primesti premiu la general nu mai urci pe podiumul categoriei, dar in sistem vei puncta ca fiind locul 1.
       In saptamanile urmatoare o sa diversific antrenamentele pentru a ma adapta la cerintele viitoarelor obiective, cu precadere pentru etapele Road Grand Tour.

     Va salut,
        Adi