Cum am ajuns in oras si m-am dat jos din masina, desi era doar ora 10, am simtit obstacolul principal al zilei. Caldura!
Primii 3-4km au fost neutralizati asa ca am schimbat o vorba cu localnicul Mihai Rusu care m-a avertizat ca prima urcare e abrupta si cu pietris pe mijloc si ca cea mai buna trasa e pe margini. Asa am si facut. Eram al 4-lea, Ilies Ferencz (vi-l aduceti aminte de la cursa de la Buzau) a sprintat, Crista s-a tinut o perioada de el iar Valentin Rosoaga a dat putin distanta de ei, nu am observat si pana am sarit eu sa acopar acea gaura luasera deja 20".
A urmat prima coborare, care era destul de periculoasa din cauza ca te tragea la viteza si terenul cu bolovani raspanditi era imprevizibil. Nu am vrut sa risc sa imi iau viteza incat sa nu mai pot frana in siguranta.
Nu am pierdut mult timp pentru ca pe ulitele care au urmat inca aveam contact vizual cu Crista. M-a ajuns Valentin Rosoaga, om care ii cam speriase pe ceilalti ce credeau ca e spaniol fiindca arata destul de profi si pe echipamentul lui scria in spaniola. Ei bine nu e, e roman dar alearga in Spania.
Nu trecusera 8 km si deja ramasesem fara apa, noroc ca a urmat un punct de alimentare. Am colaborat cu Valentin urmatorii 10 km dar a ramas in urma la baza celei mai inalte catarari.
Aici am reusit sa ii vad iarasi pe primii 2, era cam 1 minut intre fiecare dintre noi. Lucru pe care mi la confirmat si un voluntar. Asa ca m-am pus pe fuga din nou, iar datorita grabei am confundat postul de control 11 cu 11km ramasi pana la final, si nu am oprit sa umplu bidonul la punctul de alimentare, am luat doar din mers o sticla de 0.5. Am crezut ca o sa imi ajunga pentru "11km ramasi" 11 care erau vreo 23...
Traseul era pe gustul meu, urcarile abrupte, coborarile tehnice, dar fara prostii. Am trecut cu bine se sectorul comun cu un traseu de downhill unde se gaseau saritori si podete "no shore"dar am dat de greu pe o urcare unde am simtit ca abia ma mai misc.
Era clar deja aveam toate semnele, intrasem intr-o stare de hipohidratare severa. Cand pierzi multa apa scade si volumul sangelui si inima nu mai are aceeasi capacitate de pompare. Creste si temperatura si enzimele nu mai pot sa isi faca treaba cum trebuie. Din cauza dezechilibrului electrolitic poti suferi crampe, dar nu a fost cazul. Pe scurt daca ramai in urma cu bautul de apa, curand o sa iti scada si puterea.
Parca aveam iluzii, erau niste nailoane langa un voluntar am zis, gata, asta are un bax de apa acolo! Din cauza deshidratarii nu mi-am permis sa mai consum carbohidrati care trag mai multa apa pt metabolizare, asa ca si energia era pe terminate. N-am patit-o niciodata asa rau...
Pe o strada am vazut niste copii care se jucau cu furtunul, imediat am sarit la apa de a intepenit aia mica, a trebuit sa ii ia taica-su furtunul din mana sa imi dea niste apa :)
Era totusi prea tarziu, m-a prins si locul 4, Andrei Ianos caruia i-am zis sa mearga linistit ca eu sunt cu avariile puse. Cand am inceput sa prind din cei de la tura scurta am vazut ca erau toti intrati prin curtile oamenilor la pompe :D
Ultimii kilometri au fost un chin.. abia mergeam si la vale, a ras de mine si colega Roxana de la Giant "hihi si tu ai facut push-bike pe ultima urcare".
Cum am trecut finish-ul direct la apa si la portocale de unde nu m-am miscat 10 minute. Locul 4 la final, mergea sigur un loc 3, poate si mai bine, daca nu ma grabeam aiurea si consumam corespunzator lichide, Auzeam la oameni ca au fost unii care au baut si 5L, eu daca bausem 2L...
O sa vreau sa revin la Campulung, Pun Trofeul Muscelului pe lista mea de curse preferate.
No comments:
Post a Comment