Am zis sa rezum ultimele doua curse intr-un singur post,
fiind vorba de evenimente nu foarte mari si desfasurate cam in aceeasi zona.
In urma cu o saptamana pe 27.07 am participat la Padina Fest
– Maratonul Bucegilor iar in sambata urmatoare la On Top of the World in
Sinaia.
Padina Fest.
La Padina am
fost mai mult pentru zona frumoasa si pentru ca se anunta vreme buna, cursa e
mai mult una amicala. Si-asa nu am fost anul asta in Bucegi decat pe cursiera.
Traseul are practic o urcare si o coborare, urci de
la Padina pana la Babele si de acolo cobori.
Mare parte din urcare e asfaltata, deci cam jumate din cursa e de sosea.
Am pornit pe
drumurile late in pluton la viteza mica, pana ne-am incalzit am mai schimbat
niste vorbe cu colegii de competitie si cand am ajuns in Saua Dichiului am
marit viteza, n-am atacat, am luat ritmul pe care l-am mai avut la
antrenamentele precedente pe Trans Bucegi (n-am deal…), am zis sa nu urc mai
incet de 20 la ora, dar am ramas singur in fata. La un moment dat am zis.. “hai
ca poate castig” si am presat ritmul.
In spate erau
Logigan si Rosioru, campioni de maraton, nu oricine, deci m-am tot uitat in
spate sa nu vina nimeni. Pe la Piatra Arsa un voluntar zicea ca am un avans de
6 minute de locul 2, nu cred ca era asa mare, trebuie sa fie prea mare
diferenta de nivel intre ciclisti sa dai cuiva 6 min in 6 km de sosea nu foarte
abrupta, si nu este asta cazul. In realitate cred ca ecartul era undeva la 3:30 -4’.
De la Babele
am coborat prea incet, cand m-am intors de la On top of the World am observat
ca eu am luat-o atunci pe niste lungituri in loc sa tai serpentinele. In fine,
oricum nu eram dispus sa imi asum niciun risc, eram acolo pt fun.
Cand traseul
s-a intors la Piatra Arsa a trebuit sa fac dreapta spre Padina, de aici se
intra pe un traseu turistic, format din niste poteci, care defapt sunt niste
santuri prin care trebuie sa mergi. Total neamenajat pentru bicicleta, ceea ce
arata o lipsa de interes a organizatorului.
Dupa poteci
dau de un sector de “bike-alpinism” niste stanci de vreo 4m, stau putin pe loc
sa vad pe unde o iau. Sprijin bicicleta de o piatra, pun piciorul pe cadru, urc
cu fundul pe stanca, si apoi trag bicicleta dupa mine…”ciclism”.
Merg ce merg
si ma trezesc cu Rosioru in spate, opa, ii dau tare la vale sa nu ma depaseasca
si i-am stat putin in fata. Dan imi zice ceva de genul “stai ma ca te sinucizi
pe aici” :)) si ma dau la o parte sa se duca. Dupa nici 10” apar si Logi si Jughi lol,
stii ce ia ca nu mai am chef! Merg in ritm de cooldown pana la final la 1 minut
dupa ei pe locul 4 la general si 3 la categorie.
Nu sunt eu
cel mai bun coborator dar nici in ultimul hal nu sunt, doar ca evident, nu am
pregatire pe munte, interesele mele fiind altele. M-au prins baietii din mai
multe motive nu doar ca am mers incet la vale.
On Top of the World.
Cum am spus si reporteritei
care mi-a luat interviu inainte de start, anul trecut am castigat la On top of
the World iar acum as vrea sa imi apar “titlul” si sunt destul de increzator in
fortele mele.
OTW e un
Uphill, adica aproape doar urcare si cu finishul sus, ma regaseam deci pe teren
propriu.
La incalzire
baietii imi spun “sa nu ii dau prea tare de la inceput” , bine man, mergem la
pas! :D
Mergem fara stres
pana la intrarea pe offroad, imi iau un ritm normal de catarare si iar raman
singur, desi nu intentionam, eu planuisem sa atac pe potecile abrupte de dupa
Piatra Arsa daca va fi cazul.
Dupa 1400 intru intr-un drum abrupt cu bolovani
ascutiti, apas tare in pedale sa imi mentin inertia si cumva ciupesc camera pe
spate...
Roata de spate
am lasat-o putin mai moale (2 bar )
pentru aderenta, dar nu excesiv de moale. Totusi s-a spart…ma dau jos de pe
bike, invart de roata si scutur bicicleta ca poate solutia antipana sa astupe
gaurile, a mers! Deocamdata…
Au urmat niste
zone de impins bicicleta, ca de obicei a inceput sa ma doara spatele de la
impins. Mai opresc sa imi mai rotesc trunchiul, nu e bai in spate nu se vedea
nimeni oricum.
Dupa Babele
isi da complet sufletul cauciucul de spate, shit…opresc si il umflu vreo 3
minute, poate se astupa, pare sa tina, doar mai merg 200m si iar se spage.
Deocamdata eram primul. Ma apuc sa schimb camera si o umflu timp de 5 minute.
Am umflat cat puteam cu jegul meu de pompa de plastic, initial ma gandisem ca o
sa umflu la roata pana vad pe cineva ca se apropie si apoi o pun repede pe bike
si mergem impreuna. Totusi dupa 5 min tot primul eram :D.
In timp ce faceam
roata un ciuri-buri ma ia la intrebari.. cauciucurile asta nu sunt pline?...cu
cat ai mers cel mai tare?...cam cate viteze are? Gizas.. asta mai lipsea.
Pornesc
increzator in reparatie si dau de alta problema, o turista tampita imi taie
calea in ultimul moment pe o portiune de plat, desi i-am zis din timp “stai
acolo, stai pe stanga!” ca sa nu intru in ea, intru intr-o teava care era
dispusa in diagonala pe poteca, si evident imi aluneca roata de fata si cad. Am
dat putin cu caputu’ de pamant. Bicicleta avea ghidonul si saua strambe…
Ma iau de ea ca de ce e proasta si ce imi
zice: “Bai baiatule, asta e drum de mers cu piciorul nu cu bicicleta!” No
comment.
Nu merg bine 2
km dupa incidentul asta ca apare a doua pana, probabil snake-bite ca nu am
putut umfla suficient de tare! Game Over, I stuck my cock in it, nu mai aveam
nici alta camera sa pun si oricum… s-au adunat destule psihologic. Am mers
ultimii 3 km pe langa bicicleta. Pe locul 5. M-au consolat ceilalti ca sunt sunt invingatorul moral.
Alta cursa
alta lectie invatata, NU mai intru pe traseu bolovanos fara Tubeless, defapt de
la anul nu mai merg nicaieri fara UST calumea. Cum se poate ca 2011-2013 cat am
avut fara camera nu am spart niciodata, si acum sparg de care doua ori…
Cand am
coborat inapoi in Sinaia, tata ma intreaba “ia zi cate minute le-ai dat?” :)) mai
bine intreaba-ma cate pene am facut!
Dupa toate
astea… macar stiu ca am forma buna pentru partea a doua a sezonului.
Adrian Nitu
No comments:
Post a Comment