15.08, ora 2:30
am dimineata marcheaza ora la care am terminat cea mai matinala iesire cu
bicicleta, mai exact am facut 40 minute intre aeroportul Coanda si cartierul Ghencea din
Bucuresti unde am avut un loc de dormit asigurat prin amabilitatea lui Radu.
15.08 ora 7:30 plec din Bucuresti impreuna cu Filip si
sotia sa Cristina spre barajul Vidraru, unde avea loc o cursa locala numita “Dracula
Bike Fest” organizata cu prilejul sarbatorilor Argesului si Muscelului. Noi am
vrut sa folosim “Dracula Bike Fest” ca un ultim antrenament inaintea a “Geiger
Mtb Challenge” care in cuvintele lui Filip este “cel mai important examen
pentru un mointainbiker”.
Am ajuns
printre primii la Vidraru, in timp ce ne pregateam incet incet de cursa il
oberservam si pe colegul nostru Jughi desi noi stiam ca merge la o nunta, plus
pe Vanessa si nea Nae, uite asa s-a adunat lotul Giant, ne mai trebuia si
cortul nostru bine cunoscut :))
Traseul era
destul de lejer, cum am zis mai sus, bun pentrut antrenament pre-cursa. Aveam
de facut 18km, 9 dus 9 intors pe acelasi drum.
Plec primul si
pe primele pante simt indicatorul “low battery” ma uit totusi in spate si
vedeam pe cineva de la Giant (era Filip, dar atunci nu imi dadeam seama cine e)
la vreo 30 de secunde. Am ajuns la capatul drumului, aici trebuie sa opresti ca
un domn sa iti puna o stampila pe numar si apoi sa intorci. La intoarcere
verific “concurenta” erau Filip si Jughi impreuna, e distractiv sa te fugaresti
cu prietenii asa ca nu ii las sa ma prinda.
Trec linia de
Finish si incerc sa fac cumva sa ma observe cineva, niste oameni de la
salvamont ma intreaba, “Ce ai fost pana sus si te-ai si intors?”. Imediat apar
si Jughi si Filip, in ordinea asta.
Frumos la
Dracula, vreme buna, oameni de treaba.
Am continuat
pe Transfagarasan spre Sibiu .
Traficul a fost foarte greu la Balea Lac, cand mai treceti pe aici luati
bicicleta!
16.08 ora
7:00 ploaia de afara ma face sa
stramb din nas si il baga pe Filip in “race mode”. Mancam ce trebuie cat
trebuie si plecam la start.
Plecarea era
neutralizata pe sosea, asa ca nu m-am omorat cu incalzirea, mai mult am vrut sa
vad sosirea care era destul de incalcita.
Nu m-am omorat
nici cu pozitionarea in blocul de start, m-am pus mai in spate, conform
regulamentului. La Geiger am ales tura scurta, am mai facut de vreo doua ori
tura lunga la primele editii, am fost chiar si pe podium si pot spune ca fara
antrenament mult pe mtb nu ai ce cauta acolo, ori cea mai lunga tura a mea pe
mtb de anul asta nu depaseste 3 ore. Rezultatele de la tura mare confirma ce
spun.
In timpul
startului neutralizat s-a cazut la gramada langa mine, roata unei biciclete
mi-a atins mana. Lucrurile astea nu s-ar intampla daca persoanele care nu stiu
sa stea in pluton ar merge cu grija sau macar nu ar merge fara maini sau cu
privirea la altcineva.
Incepe urcarea
de la Cisnadioara si totodata “depart reel” Madaras o calca si bine face, pentru
ca asa se cerne neghina.
Dupa intrarea
pe offroad raman in fata eu, Madaras si Dan Crista. Pe mine ma avantaja ritmul
tare dus de cei doi, dar imediat ne prind din urma Logi, Dobai (Varu) si
ungurul Blazso.
Urc multa
vreme cu ei, ocazie cu care am observat si diferenta de “calitate” intre Blazso
si noi, deja il dadusem castigator…
Intr-un moment
de neatentie la o vaioaga ca un half-pipe intru cu un raport prea mare care ma
obliga sa descalec si pierd contactul cu cei din fata. Ramane sa fac singur
restul de urcare pana pe vf. Magura.
Am continuat
solitar cursa pe primul loc pana s-a apropiat din spate nimeni altul decat
Ionica Zdraila, omul cu care m-am batut la prima mea cursa de ciclism acum 8 ani.
Colaboram
fair-play pana la final si hotaram sa impartim locul 1. Zona de finish oricum
nu era potrivita pentru un sprint, riscam sa ne mai si izbim.
Cu cativa
metri inainte de finish incerc sa pun roata la milimetru langa a lui insa
sistemul de cronometrare m-a luat pe mine primul, cine stie poate aveam cipul
prins putin mai in fata. Oricum nu ne iesea perfect. Gestul a contat, poate asa
nu mai apar comentarii de genul “fomisti de la elite”.
Si Filip a
mers bine, cu un loc 3 la categorie, desi sunt sigur ca el e mai puternic decat
cei dinaintea lui, relieful Dobrogean nu prea il ajuta in antrenamentul pentru
tehnica. A trecut examenul f bine!
Attila Malnasi dovedeste din nou prin victorie
ca e un sportiv cu potential mare marca Nea Bebe.
Rezultatele
obtinute ma incurajeaza sa termin sezonul in forma buna!
Adrian Nitu
No comments:
Post a Comment