Etapa din Ploiesti
de la Road Granx Prix “Memorialul Vagneti” e deja o clasica locala, tinandu-se
de multi ani pe bulevardul
Independentei. Editia de anul asta a avut un format diferit, nu am avut de
parcurs un numar fix de ture ci s-a mers timp de o ora + un tur.
Circuitul urban nu e proba mea preferata, ii
lipsesc elementele ciclismului adevarat, dar e indispensabil pentru promovarea
sportului si familiarizarea cu publicul.
Sportivii elite au alergat alaturi de
amatorii de la categoriile 40-50 de ani si peste 50 de ani si de fete. Din
cauza asta au existat situatii periculoase si parca si o cazatura.
Plecam cu un tur
neutru dar neutru la blana, dupa 3-4 tururi se mai aseaza lucrurile si raman in
fata cei buni. Strategia e simpla, nu pleaca nimeni fara noi, ideal ar fi sa
intre Zozo intr-o evadare de 3-4 oameni de la echipe diferite, ceea ce s-a si
intamplat printr-un atac al lui Crista.
As fi putut sa
ma agat de ei, insa eu n-am un demaraj asa de puternic, si daca m-as fi bagat
as fi tras si plutonul dupa mine stricand o caratura buna. Asa ca am preferat
sa stau in grupul 2. Grup care de-a lungul cursei s-a micsorat pana la 7
oameni. Baietii nu s-au lasat batuti, Frunzeanu a bagat niste sprinturi bune.
Pe la sfarsitul cursei m-am plictisit si i-am facut semn jupanului Basso sa
mergem, am atacat si am mers in 2 pana la final. Locul 6 cred, la fel ca anul
trecut dar a castigat Dinamo, asa m-a invatat antrenorul sa zic.
Trebuie sa ii
multumesc lui Filip pentru rotile imprumutate.
Bravo ZoZo, Cancellara
din Marosvasarheli. Felicitari si lui Gache cel tenace pentru locul 3 la
juniori.
Duminica as fi putut sa merg la criteriul lui
Pitrack, dar mie imi place mai mult la munte decat la Bucuresti, deci am
preferat Surmont MTB Challenge la Azuga. Numai super trasee pe aici. Surmont
ofera 3 trasee, l-am ales pe cel mijlociu (36km). Nu, nu fac sandbagging! Din
cate stiam eu traseul lung ar fi avut multe zone de impins, pe care as fi vrut
sa le evit, insa n-am scapat de ele nici la traseul mediu.
Pe deasupra, traseul lung era si foarte
tehnic in coborare si acum am obiective importante la sosea si nu e momentul sa
risc aiurea. Soseaua are prioritate, la MTB sunt hobby. Unii sunt prostuti si
nu inteleg dar “ata ete”…
Am plecat
destul de din spate, a trebuit sa ma lupt cu toata lumea cateva minute pana sa
ajung printe primii. Ritmul destul de rapid era dus de un tanar sprinten de la
Elefant Bike Club.
Odata ce a
crescut inclinatia drumului am marit viteza in ideea de a ii lua pe Filip, Dima
si Attila dupa mine ca sa castige secunde fata de adversarii lor de la
categorie. A ramas numai Dima, dar care a intampinat niste probleme si a ramas
in urma. Nu a contat ca toti au luat locul 1 la categoriile lor, s-au descurcat
si fata smecheria asta.
Restul cursei l-am facut alergand dupa
ciclistii de la tura lunga (care plecasera cu 5 minute inaintea mea) si am
reusit sa prind chiar si pe unii foarte buni. Dupa ce s-au separat traseele am
mers inchipuindu-mi ca e cineva dupa mine, dar foarte incet la vale sa nu risc
deloc sa cad sau sa stric bicicleta.
La general pe
2 a venit Filip si pe 3 Attila Malnasi.
Traseul a
fost foarte frumos cum am zis mai sus, numai urcare abrupta sau coborare
tehnica, dar slab marcat din pacate. 27.5 s-a lipit foarte bine pe traseul asta
noroios, nu stiu de ce n-au facut din prima mtb-urile asa…
A fost un
weekend destul de tare, curse scurte dar intense, urmeaza sa imi iau doua zile
mai usoare, maine un doua ore pe
plat si poimaine o ora jumate.
Adrian Nitu
No comments:
Post a Comment