Turul Dobrogei - Constanta

     Saptamana trecuta am fost la Turul Dobrogei, editia a XV-a, o cursa misto!

     Desi traseul nu e pentru mine, cine a mai citit blogul asta stie de ce merg eu la curse de sosea pe plat, pentru pregatire si pentru sprijinul altor coechipieri. Cu prologul si o etapa castigate + locul 3 la general am avut succes cu Dinamo din punctul asta de vedere.

      Turul de 4 zile a fost alcatuit astfel: Prolog 5km contratimp individual in Mamaia ; 80km etapa fond Constanta – Mangalia – Constanta ; 120km etapa fond Constanta – Negru Voda – Mangalia – Constanta ; 110km etapa fond Constanta – Adamclisi – Constanta; si un circuit pe bulevardul Aurel Vlaicu, langa Mamaia de 35 de ture de 2km.

     Prima zi, cea de joi a fost destul de agitata, aveam si prologul de dimineata si etapa pe Mangalia dupa amiaza. La ora 9 ne-am intalnit cu totii la sala sporturilor din Constanta pentru a asculta putina muzica tehno din anii ’90 (foarte Euro treaba asta…) apoi am plecat in defilare pana la punctul de start al prologului, capatul statiunii Mamaia, spre Navodari.

    Urma sa plec la ora 10:24 dar s-a amanat startul pentru ca nu erau destule garduri care sa separe cele 2 benzi destinate cursei de restul traficului. Ma incalzesc… pentru a doua oara  ma mai invart putin si plec. Sunt doar 5 km, deci nasul pe ghidon si pedala la maxim. La inceput era vant de spate dar apoi te lovea o rafala de fata, de la 50kmh am ajuns brusc la 41. Mai accelerez odata in dreptul hotelului Victoria si gata finish! 5km in 7minute, la 46 secunde de castigator, marele Zoltan! de la Dinamo.

      La 15:30 am pornit in prima etapa de sosea, doar 80km, 40 dus- 40 intors pe drum lat de 2 benzi, nu se anunta mare lucru, asteptam un final cu sprint la pluton, la fel cum a fost si in ultimele doua editii la care am participat eu. Lucrurile n-au stat deloc asa, in primii 5 km s-a format o evadare de succes ce l-a inclus si pe al nostru Norbert Szabo. In punctul de intoarcere, la km 40 evadatii aveau 6’ avans. Daca ascultam de Wolters cel Intelept (“bai, atacam cate 2 dupa cum stam in camere!”)  eram si eu cu Norbert acolo, pentru ca el a fost colegul meu de camera J Am stat insa in grup unde am respins niste atacuri destul de tari, sunt in forma buna, altfel nu as fi putut sa fac asta.

      Chiar daca locurile pe podium au fost luate de cei 8-9 oameni din evadare, tot a existat in sprint al plutonului, pentru locul 10, asa de orgoliu...am atacat de 3-4 ori pe ultimii km pentru a baga concurenta in vant dar degeaba ca tot l-a batut Grosu pe Sipos :))

       Etapa din ziua a doua urma sa aibe 120km pe un drum notoriu pentru vantul lateral. Toata lumea vorbea de morcov (pentru cei neinitiati, morcov inseamna dispunerea ciclistilor in diagonala pe sosea atunci cand bate vantul lateral, pe banda incape un nr de ciclisti stabilit de latimea drumului, restul stau in vant unde ori rezista cu greu ori se rup) morcov care nu a mai venit, sau cel putin nu l-am simtit eu.

       Pe la km 30 Grosu ataca singur si e lasat sa plece. Toate echipele au colaborat pentru a nu il scapa. La km 80 mai ataca cineva din pluton e lasat si el sa moara in vant acolo (lucru ce s-a dovedit util mai tarziu pentru consolidarea locului 3 la general al lui Norbert), dar nu ii scapam din lesa! Ii prindem cu 10 km inainte de finish iar pe ultimii 5km Zozo ataca cu inca 2. Niciunul dinte cei 3 nu statea bine la general astfel ca plutonul le-a ingaduit miscarea, au rezistat pana la final unde Sipos a castigat etapa.

      Traseul din ziua a treia urma sa fie mai greu, mai valonat si cu un deal mic la km 55 unde era si punctul de intoarcere.

      Etapa s-a desfasurat cam la fel, Grosu ataca la mijlocul cursei iar apoi toata lumea se mobilizeaza sa pastreze un ecart rezonabil,doar ca de data asta evadatul a scapat datorita dezinteresului aratat de pluton pe ultima parte.

      Eu l-am apropiat cel mai mult in ultimii km, la vreo 30 sec dar degeaba, etapa a fost castigata de Grosu, urmat la 26” de pluton..

      Ultima zi a fost simpla, 70km du-te vino in Constanta, un criteriu e mai usor de controlat decat o etapa in linie asa ca nu am fost atat de ingrijorati, au existat totusi asa cum ne si asteptam niste miscari din partea celor nemultimiti de locurile la general pe care le-am anihilat cu usurinta.

      La general am terminat cred ca pe 9… asa din inertie. N-am fost niciodata in dificultate, nu “m-am chinuit”. Vreme buna, medie de 40 la ora in fiecare zi, sprinturi, a fost antrenamentul perfect!

      Bravo colegilor mei, cred ca e primul loc pe podium al lui Norbiko intr-o cursa pe etape.

      Felicitari si lui Plesea-boss, castigatorul de la general, si-a pastrat tricoul din prima pana in ultima zi.

      Pentru mine urmeaza primul obiectiv al sezonului, campionatul national de sosea, proba de fond, pe 29.06, pana atunci nu mai concurez nicaieri ci o sa incep o faza de trunchiere a volumului de antrenament.

Adrian Nitu