MarVin 2k18 - festina lente

       Salut! Anul acesta mi-am propus sa particip la 3-4 curse locale, mi-e dor de feeling sincer. Initial mi-am propus sa incep cu Ziua B insa nu am putut lua parte. Vremea perfecta si faptul ca Maratonul Vinului este unul dintre evenimentele mele preferate m-au adus la Urlati pe 12.05 alaturi de multimea de participanti.
        N-am mai scris de ceva vreme, sigur citesti cu curiozitate deci o sa incetez cu preliminariile.
In dimineata concursului in timp ce mancam ou cu snitel si paste m-a intrebat mama: “Ce? Te duci la concurs? Pai tu ai pedalat mai putin decat mine anul asta!” Si asta e bicicleta ei...

       Eh nu o fi chiar asa (sau..?) Ideea e ca stiu ca sunt o ruina fata de alta data, dar nu m-a interesat deloc, am vrut sa merg sa ma simt bine, nu ai nevoie de nicio forma fizica pentru asta.

      Tovarasii mei de multa vreme de la Giant mi-au facut legatura cu fosta care acum umbla cu un pustiulica care nu prea se potriveste cu ea. In fine, sigur a ramas cu o impresie proasta despre mine cand a vazut cum nu-mi mai trage pompa cam deloc.

Lotul echipei noastre

foto: Marius Zamfir

       
       M-am asezat la start cred cam pe la mijlocul multimii, alaturi de-ai mei, fara bagat in fata fara ridicat bicicleta peste garduri. Chestiile astea nu au niciun rost pentru 80% dintre participanti.
        Am stabilit ca overall, obiectivul era sa ma bucur de competitie si de traseul bine-cunoscut. Dar obiectivul mai specific.. urma sa il stabilesc pe drum.
        Apar primele urcari, pot sa depasesc, urc decent, zic hai sa merg mai tare tura asta. Il zaresc pe colegul meu Laurentiu, un tip mare si putenic, foarte combativ, era odata la categoria 100kg+, m-a impresionat cum sfarama placa mare pe deal ca sa nu-l prind eu :) am venit din urma cu Dragos si l-am ajuns pe partea abrupta.
        Puteam chiar sa si ... aahh .. “atac” sa depasesc 10-20 de oameni de-o data, dar usturimea care aparea pe gat cand faceam asta era mesajul clar ca daca mai fac asta de multe ori o sa strig Macao curand.
         In continuare am mers restul primei ture alaturi de Dragos, mai o vorba, mai la ritm de concurs. Nu e el ciclist dar e in forma buna. Daca am dat o tura cu el e acceptabil fitness-ul meu.

foto: Alexandra Toader

          Pentru tura a doua am ales treapta de viteza T, de la Touring. Dragos a luat-o inainte iar eu am redus ritmul deci la ceva 100% sustenabil, care imi garanta ca nu o sa am crampe, ramol, senzatie de rau, dureri de spate sau orice altceva nasol.
       Am mai stat de vorba cu concurentii, mai o gluma mai o poveste. Am vazut ce-am vrut, nu aveam de ce sa ma grabesc, de ce sa risc sa ma daunez cand pot sa ma bucur de ziua asta? Sa fie locul 70 in loc de 170? Am facut la tura a doua 30 de minute in plus.
        L-am intalnit undeva pe prima jumatate a turei a doua pe un concurent “Mihai” care mi-a spus ca asteapta o poveste faina pe blog :))
           In trecut am participat la Mar Vin asa: 2011,2012,2013,2014,2015,2016. Dar niciodata nu am avut ocazia sa ma uit la imprejurimi, sa “citesc” zonele prin care trec ca pe o carte. A nu se intelege ca nu mi-a placut in acei ani, doar ca era diferit. Asta e partea buna cu sportul asta, poti obtine satisfactii de la orice nivel.

foto: Marius Zamfir

           Astfel acum am vazut ca se stropea via, cum copceau muncitorii via si am vazut si tractorul Ferrari de la Crama Basilescu, dar bine asta datorita ochiului agronomic :))
            Pe traseu erau vreo doua fete cu care am avut eu derby-ul meu, una este de la Sarmis Columna (cea cu gambele strong) si cealalta purta echipament cu Carpathian Epic, o concurenta foarte ferventa de altfel.
             De prima dintre ele am crezut ca scapat cand s-a oprit odata sa faca pushbike dar tot m-a prins! De cealalta, sincer nu voiam sa scap pentru ca era extrem de motivanta: “Baga baga baga baga!!’ “Hai!!” “Whoaaah!”.
             Pe ultima urcare, catinel catinel, cine apare din urma? Dan Muraru. Trece in viteza si zice “Hai domnu’ Adi!” De necrezut. Fix acelasi lucru i-l spuneam eu acum 4 ani (Click!) cand il prindeam cu o tura din urma, fix in acelasi loc :)) asa ceva..
            La final la cortul nostru baietii imi zic: “A venit seniorul!” nu inteleg aluzia sincer, ei or sa fie oale si ulcele la 82 de ani, sa ii vad eu cum or sa pedaleze.
             Ma bucur ca am bifat aceasta editie de Mar Vin, chiar aveam nevoie de asta si trebuia sa cumpar si sampon.
             Felicitari BikeXpert pentru pentru continuarea fara intrerupere a cauzei nobile care a dat nastere maratonului de la Urlati.

foto: Luiza Tamas