RC Topoloveni si RGT Infernul Muntelui ITT

Gata distractiile de weekend! In mod normal participam si sambata si duminica la Sinaia, dar m-am cam speriat de vremea asta instabila,  ar fi fost cam groaznic 30 km urcare 30 km coborare pe Ploaie. N-a plouat pana la urma, dar inclinatia mea a fost oricum dublata de faptul ca nu prea mai “duc” doua curse grele consecutive, asa ca am preferat sa imi fac incalzirea pe mtb la RC Topoloveni Summer Tour, o cursa super prietenoasa pe un traseu usor deluros

Riders Club – Topoloveni Summer Tour

    Autorul Topoloveni Summer Tour este multiplu sef la trasee Jughi, sprijinit de echipa MPG, deci am stiut ca va fi un eveniment fara surprize neplacute. Anul trecut l-am si castigat deci am dezvoltat o afinitate pentru ciclismul prin tara magiunului.

      Primarul costumat in militar ne da startul la 11 pe  o temperatura caniculara. Imediat inainte de intrarea pe offroad Adrian Dumitru lanseaza cursa printr-un prim atac, apoi urmeaza Toni Vieru printr-o noua accelerare.

.

     Se mergea pe campuri pe unde vegetatia a fost cosita, caldura radiata din ierburi impreuna cu roua evaporata fac cele aproape 40 de grade greu suportabile. M-am deschis la tricou si inca nu incepuseram sa urcam.
      Vine prima catarare, pe care o apreciez ca fiind de dificultate medie iar eu deschid ostilitatile, asta pentru a testa picioarele, si ale mele si ale celorlalti. Dupa mine vin Dumitru Bros. dar pana la urma raman singur. Pe plat nu mergeam tare, ba chiar prudent sa nu sparg prin cioturile de copaci. Un mic moment de neatentie si era sa sar peste ghidon! In timp ce puneam cu grija bidonul la loc (ar fi fost tragic sa il pierd pe vremea asta) am luat un sant cu noroi adanc de 20-30cm, dar cauciucul de fata m-a ajutat sa stau pe verticala. Super aderenta de la Hutchinson Toro!

         Ma ajung din urma fratii Dumitru impreuna cu un pusti de la Geiger. Dupa primul pushbike (va dau un pont, e mai bine sa faci pasi mici si desi cand impingi bicicleta) raman doar cu Adi, si asa am mers toata cursa. La fel ca si anul trecut, doar ca atunci eram coechipieri, dar stiam la ce sa ma astept.
       Undeva prin zona “mlastina” am alunecat putin si am pus piciorul jos, l-am pierdut pe urlateanul de la Cannondale o bucata de drum dar l-am reajuns in timp util.
        Se apropia finalul, desi eram istovit de caldura ma bazam pe ultima urcare pentru a deschide un avans. Am reusit chestia asta, Dumitru a descalecat in timp ce eu am reusit sa urc pe roti pana sus.

         Problema e ca pe drumurile de langa vie m-am orientat gresit urmarind un concurent prins din urma, desi marcajul era vizibil. Nu am pierdut mult, dar a trebuit sa franez si sa intorc de la 40 la ora, ceea ce inseamna multa viteza pierduta.
         Adrian ma ajunge si mergem impreuna spre final. Chiar daca el era favoritul la sprint cursa nu era incheiata. Pe drumul din spatele blocurilor in ultimii 150m, o voluntara ne-a aratat drumul in ultimul moment, eu eram pe partea stanga a soselei, intr-o pozitie nefavorabila depasirii in virajul la dreapta.
         Asta e, invatasem eu odata ca la incalzire, trebuie sa faci si recunoasterea finalului dar mai imbatraneste omul se mai prosteste.
         Dumitru lanseaza sprintul, dar se bucura cam devreme, tasnesc pe langa el dar nu reusesc sa il devansez inainte de finishul adevarat, imi mai trebuia vreo jumate de roata :)
         Nu ma oftic, probabil el a depus mai mult efort cursa asta decat abordarea mea rezervata, oricum... mi-ar fi fost “asa..” sa castig in felul ala.
         2015 Topoloveni Nitu 1 Dumitru 2, 2016 Topoloveni Dumitru 1 Nitu 2. Foarte bine!


    

  RGT Infernul Muntelui ITT

       Spuneam ca am avut o abordare in care m-am intrebuintat mai putin la Topoloveni pentru ca asteptam dintotdeauna un uphill pe sosea, si nea Alex Ciocan a realizat unul foarte tare in premiera in Romania.
        Dintre toate concursurile de anul asta, acest contratimp pe munte mi-a placut cel mai mult, si m-am simtit foarte bine si fizic.
       Sper sa ii urmeze si alti organizatori exemplul mai ales ca nu pare ceva extrem de greu de intreprins.

       Traseul il cunosteam in mare parte, mai putin ultima zona, caci la antrenament ma intorceam inainte de prima zona neasfaltata. Oricum.. catarare destula, aia e important!

        La negocierea unui contratimp de maxima importanta e alegerea ritmului corect, mai ales cand vorbim de un contratimp doar in urcare. Daca pleci prea tare o sa intepenesti undeva pe la mijloc si nu iti mai revii decat cand e prea tarziu. M-am ghidat dupa ergometru si dupa puls si am reusit sa imi pastrez energia pe toata lungimea probei contra cronometru.

         Zonele abrupte erau pana la iesirea din oras, acolo se putea face diferenta cel mai usor. Am mers cat de tare am putut dar fara sa depasesc pragul lactic prea des sau cu prea mult, la peste 400w/puls mai mare 170 lasam pedala.
         In rest am cautat trasa optima pe acele de par iar pe putinele zone de viteza stateam in pozitie aerodinamica.
         In locul unde asfaltul lipsea am lasat-o un pic prea incet, de frica sa nu fac pana. Cum spuneam, zona de final nu o stiam foarte bine, catararea se spunea ca avea 10km dar defapt avea 9. Nu am stiut unde e finish-ul decat cu vreo 50m inainte. Ar fi ajutat niste marcaje pe ultimul km.

         Am inregistrat o medie de 316w pe 20’ adica 5w/kg, asta e cam senzational pentru nivelul meu de pregatire. Vreau sa fiu modest cand zic asta, dar cred ca am talent la alcatuirea planurilor de antrenament.

          Locul 4 la general, locul 3 la categorie. Imi mai trebuiau 4 secunde si urcam pe 3 si la general Le scoteam daca nu puneam GoPro-ul pe casca si nu luam bidonul (inutil) la mine? daca intram mai mare pe criblura? Sau daca stiam cand incepe ultimul km? Irelevant! Cat timp concurezi ca mine de placere trebuie sa te bucuri de placerea de a fi in forma si de provocarile la care faci fata.

Inregistrare integrala a contratimpului