Sunday, May 8, 2016

Prima Evadare - Noroiul Perfect

Da noroiul perfect, ca in filmul ala cu George Clooney.
     Din start trebuie marturisec cat de proasta a fost ideea de a merge cu ciclocrosul. M-am tot gandit in ultimile saptamani la ce bicicleta sa iau si am amanat inscrierea cat a fost posibil. Argumentele pro ar fi fost ca imi cam doream sa imi menajez mtb-ul si ca deja aveam la echipa Giant un reprezentant la categoria 19-29 prin Rares Manea.
     Si mi-am mai adus eu aminte o chestie, in 2011 cand a fost noroi mai putin si un tip de noroi mai putin pagubos, eu eram pe mtb si am mers cu un baiat cu ciclocrosul si ii mergea destul de bine. Asa ca.. de patru ani am mers pe ciclocros ce mai imi e un an!
      Cand am luat eu locul 1 cu ciclocrosul in 2012 timpul meu a fost 01:54, in acest an a fost 4:02, haide sa descoperim impreuna care sunt conditiile care fac una ca asta posibila.


      Bicicleta pe care am mers mi-a fost oferita de dl. Constantin Ciocan de la Petrolul Ploiesti, caruia ii multumesc pentru ajutor. Un Giant TCX frumusel, dar in nici un caz facuta pentru megatonele de noroi care il asteptau.
      Am luat un start bun, nu m-am stresat prea tare pe zonele de viteza de la inceput pentru ca stiam ca, conditiile cu noroi extrem storc energia si fac cursa mai lunga, si oricum cand se intra pe poteca de o persoana nu as fi putut egala viteza unui mtb si i-as fi incurcat pe cei din spate.
      Pe campul dinaintea centurii ma imbie mirosul de canalizare degajat de balta prin care trecea toata lumea.

      Pe poteci deja incepeam sa constientizez nivelul de noroi, la stana trec frumos pe carpeta albastra (de ce n-au au pus-o rosie?) Pe liniile drepte il ajung pe Adrian Moroiu, alt concurent cu ciclocrosul si ii zic ca de ceva vreme vin pe locul 2 asa ca nu m-ar deranja locul 3, putem sa colaboram daca vrea. Zice “stai sa terminam ca e belita p***!” si mare dreptare avea.


     La Palat inca aveam chef de glume si arunc cu o sticla goala spre George Mihoci, un tip foarte jovial. Fostul meu mecanic venit sa acorde asistenta tehnica.

      Eheeei dragii caratorului, aici s-a regularizat treaba. Pe primul delusor pac s-au blocat rotile de noroi! Chestia e ca fiind putin soare, se uscase putin si nu era noroi semilichid care sa se spele de la balti. Si a trebuit sa opresc sa il curat din cantilevere. Odata, 250m, a doua ora.. tot asa, era noroi intarit cu pietricele si paie. Intr-o pauza de curatat m-au depasit si doua fete.. hm asta e o premiera mi-am zis!


      Pe la jumatatea cursei erau km intregi unde pur si simplu nu puteam sa merg atat de alunecos era sau erau sleauri cu balti din care nu iese nici diavolu’ cu cauciucul de 30.
       Dupa un podet ajung la o panta plina de noroi clisos, exclus sa meaga sa urc pe ea, m-am dat jos sa imping si dupa 2m s-a blocat roata de fata.

    Sa o iau pe sus nu mergea, era prea grea, fara exagerea trebuie sa fi avut 20 si ceva de kg. Iar am stat 5 minute la curatat cu batul...ciclocrosul era plin ochi de noroi, schimbatorul de fata nu se mai vedea, era ca un schimbator mare de noroi peste el care ii copia forma. Cel de spate.. blocat... era noroi in piesa aia ca un paraleliped. Eram pe single speed aproape.
       Eram inca pe locul 3, dar asta urma sa nu mai aibe importanta pentu ca la un moment dat aud un fasait, nu i-am dat imporanta ca rotile oricum fasaiau ca doar erau infranate. Pana! Bumbaclot! Sprayul de vulcanizare nu rezolva decat partial problema. Scos frumos intr-o suta de ani cauciucul alunecos, schimbat camera, montat frumos cauciucul alunecos intr-o suta de ani. M-au depasit o gramada de oameni in timpul operatiunii asa cum e firesc.


      Aveam suspiciuni de mai demult dar acum s-a adeverit, cursa a devenit una de supravietuire.
        Am luat-o foarte incet pe ultimii 15km, oricum un puteam merge prea tare ca daca apasam prea tare in pedala facea lantul chainsuck. Mai erau cativa km si inca o pana, ce mai conta.. de dat asta un snake bite intr-o piatra pentru ca nu am umflat-o foarte tare fiind in graba.
    Schimb camera cu cea intepata dar vulcanizata partial care statea cat de cat tare daca opream sa o umflu. Pe ultimii km ma intalnesc cu fostul meu antrenor Radu la care opresc sa mai schimbam o vorba.
     Dupa linia de tren roata de fata era aproape de tot desumflata, mai era un km, am mers asa pe ea pana la final. Finish.. wow! Satisfactie mai mare decat daca eram pe podium. MC-ul evenimentului vede cum arata bicla si imi ia un interviu despe ce si cum cu ciclocrosul.


     Puteam sa abandonez, as fi avut “dreptul” dar sa abandonezi la Prima Evadare...ce dracu!

    Dupa finish am vazut multi oameni suparati, multe biciclete rupe. Am auzit si de o poveste cu un concurent cu o roata scumpa stricata cu care a aruncat spre nu-stiu-cine.
    Conditiile in care s-a desfasurat concursul nu prea au treaba cu biciclismul. Lozinca “Sunteti niste eroi daca terminati” e penibila. 55 km de mocirla nu e obstacol, e ceva jenant. E ca si cum ai zice hai sa jucam fotbal pe patinoar ca e mai greu si sa vada lumea ce meseriasi suntem.
     Evenimentul ar fi trebuit amanat clar. Stiu de la Riders Club ce inseamna sa amani un concurs, ei au facut asta odata din respect pentru participanti. Si mai stiu si ca se pierd bani multi prin asta. Oare asta sa fi chestiunea principala in cazul evadarii?


      Postasem zilele trecute un comentariu despre functiile unei federatii de ciclism. Daca am fi avut si noi asa ceva ce-ar fi sa aibe un sistem ce certificare a concursurilor? Si daca nu indeplinesc anumite conditii de siguranta si practicabilitate sa nu il primeasca. Nu ca si cum le-ar intezice pentru ca oricine face ce vrea si oricine participa unde vrea, sa fie ceva de genul “noi ne pricepem, si in opinia noastra evenimentul va fi un cacat”. Doar o idee...


      Si colegii de la Giant au fost loviti de ghinioane. Gogu-juniorul a rupt tija de sa dar a terminat cursa chiar si asa. Bety a cazut destul de rau si nu a putut continua. Au mers bine Filip Grigorescu (locul 2) si Monica Cojocaru (locul 4) Iar pentru Mircea Carlan si Catalin Muraru a fost o ocazie de a se autodepasi ceea ce au si realizat. Bravo.
 
       Sper sa se imbunatateasca vremea saptamanile astea, nu de noroaie pe trasee cat pentru ca raman in urma cu antrenamentele.

      Bafta!
       Adi
        

1 comment:

  1. Bravo, frumos spus. Bine punctat. Desi am platit participarea la Prima Evadare, am ales sa-mi menajez bicicleta si genunchiul rablagit. Dar tot nu inteleg de ce imi pare rau ca nu am participat... Asta e ca vorba aia: " N-ai fost acolo..." :) Sa auzim de bine si zile cu soare!

    ReplyDelete